Saveta-Florica Pop, Nistor Zugravul din Feleac în colecțiile Mitropoliei Clujului

Acknowledgement:

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit de Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/132400, cu titlul „Tineri cercetători de succes – dezvoltare profesională în context interdisciplinar şi internaţional”

1. Nicolae Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, vol. II, Bucureşti, 1906, p. 100. Numele lui Nistor și anul 1769 sunt consemnate pe dosul ușilor împărătești. La biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Feleac, Nistor este doar autorul registrului de icoane împărătești, restul catapetesmei aparţine altui artist rămas, deocamdată, anonim. Ștefan Meteș preia informaţia lui Iorga, apreciindu-l pe Nistor autorul catapetesmei, iar „icoanele de pe pereţi” le consideră opera lui „popa Ioan”, deși acesta apare consemnat în inscripţia de pe dosul ușilor împărătești ca slujitor al altarului, fără a avea calitatea de zugrav. Nu cunoaștem dacă acest Popa Ioan s-ar putea identifica cu colaboratorul lui Nistor din pisania bisericii de la 1771 din Suceag: „pomeni Gospodi Nistor, Iuon Zugravi”, la care vom reveni către finalul studiului, deși Ioan apare aici doar cu calificativul de zugrav. Vezi Ștefan Meteș, Zugravii bisericilor române, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia pentru Transilvania 1926-1928, Cluj, 1929, p. 118.

2. Icoana ocupă în biserica felecană locul celei de hram, fiind așezată în partea dreaptă a iconostasului și are dimensiuni (69×46 cm) mai mici decât celelalte icoane împărătești (Deisis: 83×65,5 cm; Maica Domnului cu Pruncul: 89×66 cm; Cuvioasa Paraschiva: 79×55 cm, la primele două icoane dimensiunile sunt fără frontonul superior), iar icoana hramului, Cuvioasa Paraschiva, este amplasată în partea stângă a iconostasului.
3. Marius Porumb, Contribuţii la cunoaşterea unui meşter zugrav din veacul al XVIII-lea – Nistor Zugrav din Feleac, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Historia, 13, 1968, fasc. 1, p. 21-30; Idem, Contribuţii la cunoaşterea unor zugravi din veacul al XVIII-lea din Transilvania, în Acta Musei Napocensis, VIII, 1971, p. 609, 616, fig. 6; Idem, Zugravi şi centre româneşti de pictură din Transilvania secolului al XVIII-lea, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca, XIX, 1976, p. 114, 120, fig. 19-20; Idem, Contribuţii privind pictura românească din secolul al XVIII-lea în jurul oraşului Turda, în Potaissa. Studii şi comunicări, I, 1978, p. 112; Idem, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII-XVIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998, p. 265-267; Idem, Un veac de pictură, p. 87, 129, fig. 154; Idem, Biserica Arhiepiscopală din Feleac, ctitoria lui Ștefan cel Mare, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 29-34, fig. 13-18.
4. Icoana se află în expoziţia permanentă de la etajul clădirii,
iar eticheta explicativă indică: „Zona Sîmpaul, Mănășturul român, Sălaj”, deși Marius Porumb precizează provenienţa acesteia din Feleac. Nu se cunoaște căreia dintre cele două biserici, cea a vechii episcopii sau a mănăstirii a fost destinată icoana. Un succint inventar al Mănăstirii Feleacului din 11 februarie 1783 consemnează „icoane mari 3”, bunurile acesteia ajungând în biserica veche, după ce s-a semnat la 1785 de către autorităţile habsburgice distrugerea așezământului. Conscripţia din 1767 menţionează parohia Feleac în protopopiatul Turda, cu o situaţie materială bună, având o avere parohială cuprinsă între 40 și 50 de zloţi în măsura în care patrimoniul celor mai bogate parohii din protopopiatele vecine valora 90, respectiv 75 de zloţi, iar cele mai mici venituri atingeau și un zlot și 30 de horgoși. Vezi Zenovie Pâclișanu, Vechile mănăstiri românești din Ardeal în Cultura creștină, nr. 7-8, 1919, p. 158; Marius Porumb Biserica Arhiepiscopală din Feleac, p. 24-26, 28; GretaMonica Miron, “… porunceşte, scoale-te, du-te, propovedueşte …” Biserica Greco-Catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782), Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca, 2004, p. 399-400.
5. Marius Porumb Zugravi şi centre româneşti de pictură, p. 119; Idem, Dicţionar de pictură, p. 48. Iniţial, la Boju în 1777 a fost menţionat ca autor, cu o anumită incertitudine, Nechita Zugravul, apoi, icoana „Deisis, datând din 1773”, a fost atribuită lui Nechita. Maniera de tratare a chipurilor îl reclamă pe zugravul Nistor, edificatoare fiind icoana inedită Sfântul Nicolae de la Boju care trădează pregnant caracteristicile picturale ale acestuia.
6. Marius Porumb, Contribuţii la cunoaşterea unor zugravi din veacul al XVIII-lea, p. 609; Idem, Dicţionar de pictură, p. 267, 452. La Vâlcele, zugravului Nistor din Feleac, i-au fost atribuite icoanele: „Iisus cu cartea legii (61×41 cm), iar cea de-a doua Buna Vestire (55×38 cm)”. Prima dintre icoane nu se păstrează în colecţia clujeană, însă dimensiunile pentru cea de-a doua nu corespund cu icoana în discuţie, dar sunt identice celei cu temă similară provenită tot de la Vâlcele (inv. 85), aflată în colecţie ,care are inscripţia: Au plătit Mulduvan Todor. 1832 și aparţine unui zugrav Ștefan, semnat pe icoana Maica Domnului cu Pruncul (inv. 87). Starea precară de conservare a icoanei Buna Vestire care aparţine zugravului Nistor, cu stratul de verni aglomerat, a condus la lecturarea anului 1785 și 1789.
7. Pentru icoana Deisis și Maica Domnului cu Pruncul de la Luna de Sus, vezi Marius Porumb, Zugravi şi centre româneşti de pictură, p. 120, fig. 36; Idem, Dicţionar de pictură, p. 266267; Idem, Un veac de pictură, p. 129, fig. 154; Idem, Muzeul Mitropoliei Clujului, în Ars Transsilvaniae, Cluj-Napoca, 2012, p. 21, fig. 20.
8. Am surprins la zugravul Nistor această ieșire deliberată din tiparul iconografic, un exemplu relevant îl constituie icoana Deisis, pictată la începutul secolului al XIX-lea pentru biserica din Borzești, unde Maica Domnului apare ilustrată în stânga lui Iisus, deși locul ei este în dreapta, iar figura Sfântului Ioan Botezătorul a fost înlocuită cu Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
9. Idem, Dicţionar de pictură, p. 267. Menţionează în colecţia clujeană icoana Iisus Pantocrator datată 1784 pe carte cu provenienţă necunoscută. Considerăm că este în discuţie această piesă și nu cea anterioară căreia i se cunoaște provenienţa. Pentru ilustraţia icoanei, vezi Idem, Zugravi şi centre româneşti de pictură, fig. 20.
10. Idem, Zugravi şi centre româneşti de pictură, p. 120; Idem, Dicţionar de pictură, p. 266-267, 288; Idem, Un veac de pictură, p. 129; Idem, Muzeul Mitropoliei Clujului, p. 22, fig. 21. Intervenţiile de restaurare din anul 2011 au interpretat arbitrar slovele de pe rama inferioară, completându-le defectuos, textul fiind lecturat din imaginile anterioare restaurării.
11. Idem, Dicţionar de pictură, p. 266-267. Icoana este ilustrată, dar nu i se menţionează localitatea de provenienţă.
12. Idem, Zugravi şi centre româneşti de pictură, fig. 19, atribuită zugravului Nistor, încadrată între 1770-1780, fără localitatea de provenienţă.
13. Ana Dumitran, Siladi Șimon, ucenicul jupânului Andraș din Cluj parcurs retrospectiv în căutarea unui maestru, în Apvlvm L, seria Historia & Patrimonium, Alba Iulia, 2013, p. 291, 296-297, 305, 312, fig. 4, 13-14, 28,
14. Marius Porumb, Dicţionar de pictură, p. 266; Idem, Muzeul Mitropoliei Clujului, p. 21, fig. 19.
15. Recunoștinţă doamnei Dr. Márta Juliá Guttmann pentru susţinerea constantă pe care mi-o oferă și studentei Fruzsina Bencze din cadrul secţiei de Conservare Restaurare a Universităţii de Artă și Design Cluj-Napoca, care a avut generozitatea să mă ajute în realizarea acestor fotografii.
16. Pentru repertoriul zugravului Nechita și ilustraţie la opera acestuia, vezi Marius Porumb, Dicţionar de pictură, p. 257-260; Idem, Un veac de pictură, p. 128, fig. 151-153; Idem, Muzeul Mitropoliei Clujului, p. 21, fig. 17-18.
17. Două icoane cu această temă, pictate de zugravul Nechita, se păstrează una în colecţia Muzeului Mitropoliei Clujului (inv. 4, 74,5×55,5 cm) și provine de la Apahida, iar cealaltă este expusă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.
18. Idem, Contribuţii la cunoaşterea unor zugravi din veacul al XVIII-lea, p. 608; Idem, Dicţionar de pictură, p. 66, 258259; Idem, Un veac de pictură, p. 86, 128.
19. Idem, Dicţionar de pictură, p. 182-183, 267; Idem, Biserica Arhiepiscopală din Feleac, p. 33.
20. Idem, Dicţionar de pictură, p. 392. 21. Apud, Marius Porumb, Biserica Arhiepiscopală din Feleac, p. 29.