From sympathetic to demoniac. Reflections upon the creator in Lucian Blaga and Liviu Rusu’s philosophy
The aim of this essay is to analyse the aesthetical conceptions of Lucian Blaga and Liviu Rusu regarding the relationship between the creation and its creator. Beyond the shared philosophical influences of the two academics, their philosophic beliefs communicate their vision about art and the author. They develop their aesthetic universe starting from an imbalanced state that needs to be rebuilt through creation. Debating the origins of the artwork, placing those in a subconscious projection, in play or through an evolutive path, establishing the creative affliction, bypassing censorship through the artistic performance are only some of the features discussed in this paper. In an attempt to unravel both
the converging and conflicting aspects of their works we believe to have retraced the inception of the Romanian art philosophy.
Keywords: creator, creation, aesthetics, transmutation, abstraction
1. Premiul revistei „Transilvania“ din Sibiu la Colocviul Național Studențesc „Lucian Blaga“, organizat de Facultatea de Litere şi Arte a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu.
2. Vasile Voia, Tentația limitei și limita tentației, Ed. Ideea Europeană, Bucureşti, 2012, p. 186.
3. Liviu Rusu, Eseu despre creația artistică. Constribuții la o estetică dinamică, traducere din limba franceză de Cristina Rusu, Ed. Științifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, pp.
51-53.
4. Ibidem, p. 64.
5. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1987, p. 468.
6. Vezi Lucian Blaga, Zări și etape, Ed. Pentru Literatură, Bucureşti, 1968, pp. 54-56.
7. Liviu Rusu, op. cit., p. 66.
8. Ibidem.
9. Kant şi Schiller, de pildă, vorbesc despre similaritatea actului ludic şi a celui artistic, afirmând că, în măsura în care amândouă sunt desfăşurate de om, ele devin activități
dezinteresate. Herbert Spencer, pe de altă parte, descoperă în joc o dezinhibare de energii neîntrebuințate, creația artistică fiind interpretată ca avându-şi originile în aceeaşi concentrare de energii, dar care sunt dispuse altfel. Karl Gross îi oferă jocului dimensiune utilitaristă. Teoria de la care se dezvoltă ipoteza lui Liviu Rusu, însă, este cea a lui Pierre Janet (deci tot o teorie psihanalitică) despre jocul ca mobilizator de forțe,de energii.
10. Lucian Blaga, Trilogia valorilor, Ed. Minerva, Bucureşti,
1987, p. 527.
11. Liviu Rusu, op. cit., p. 84.
12. Marian Papahagi, Studiu introductiv la Liviu Rusu, op.cit., p. 9.
13. Lucian Blaga, op. cit., p. 529.
14. Vezi Dumitru Micu, Estetica lui Lucian Blaga, Ed. Științifică, Bucureşti, 1970, p. 49.
15. Ion Bălu, Opera lui Lucian Blaga, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997, p. 261.
16. Vezi Mircea Vaida, Afinități și izvoare, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, p. 26.
17. Vezi Marian Papahagi, op. cit, p. 18.
18. Vezi V.D. Zamfirescu, Filozofia inconștientului, vol I, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 271.
19. Leonard Gavriliu, Inconștientul în viziunea lui Lucian Blaga, Ed. IRI, Bucureşti, 1997, p. 29.
20. Lucian Blaga, Zări și etape, p. 429.
21. Liviu Rusu, op. cit., p. 91.
22. Nicolae Balotă, Euphorion, Ed. Pentru Literatură, Bucureşti, 1969, p. 373.
23. Liviu Rusu, op. cit., p. 102.
24. Marta Petreu, Filosofii paralele, Ed. Polirom, Bucureşti, 2013, p. 76.
25. Liviu Rusu, op. cit., p. 101.
26. Traian Pop, Lucian Blaga. Ontologia culturii, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006, p. 198.
27. Liviu Rusu, op. cit., p. 102.
28. Teodor Vidam, Lucian Blaga și filosofia europeană a secolului XX, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005, pp. 13-14.
29. Vezi Nicolae Balotă, „Magul tăcut”, în Mircea Borcilă, Eonul Blaga : întâiul veac : culegere de lucrări dedicată Centenarului Lucian Blaga (1895-1995), Ed. Albatros,
Bucureşti, 1997, p. 53.30. Traian Pop, op. cit., p. 199.
31. Conceptul de „daimonic” preia, aici, accepțiunea pozitivă goetheeană, şi anume aceea de impuls creator, respingându-se viziunea socratică, investită negativ, ca interdict al unor porniri lăuntrice imorale, antisociale.
32. Liviu Rusu, op. cit., p. 107.
33. Iosif Cheie-Pantea, „Existența creatoare”, în Mircea Borcilă, op. cit., p. 195.
34. Ibidem.
35. Lucian Blaga, Elanul insulei: aforisme și însemnări, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 76.
36. Liviu Rusu, op. cit., p. 106.
37. Vezi Ion Bălu, op. cit., p. 277.
38. Mircea Vaida, în op.cit, p. 259 constată că absorbția categoriei dionisiacului şi apropierea de Nietzche e iluzorie, fiindcă ea se săvârşeşte sub semnul lui Goethe, a prezenței lui obsedante în opera blagiană şi a interferențelor cu consecințe evidente în estetica lui Liviu Rusu.
39. Vezi Liviu Rusu, op. cit., p. 129.
40. Vezi Marian Papahagi, op. cit., p. 20.
41. Liviu Rusu, op. cit., p. 277.
42. Ibidem, p. 276.
43. Ibidem, p. 277.
44. Lucian Blaga, Zări și etape, p. 268.
45. Ibidem, p. 271.
46. Liviu Rusu, op. cit., p. 305.
47. Ibidem.
