Uncertain Boundaries. The Literary and Artistic Milieu of the Gusti School
This research project is about the literary and artistically social environment of the Gustian School. It gives a first glimpse on the complex network of artists and writers, some of them renowned, that helped consolidate the status of the sociological School in the political-cultural field of the Romanian interwar society. As a consequence of the systematic multidisciplinary and ecumenical tactic used by Gusti and of the diverse interests and social bonds of the monographers, this environment functioned as an amplifier of the Gustian sociological projects.
Keywords: Gustian School, monography, history of sociology, interwar history
1. Primul inventar al artiștilor și literaților participanți la campaniile monografice gustiene îl găsim în Henri H. Stahl, „Școala monografiei sociologice”, în „Omagiu profesorului D. Gusti, XXV de ani de învățământ universitar, 19101935”, Arhiva pentru Știința și Reforma socială, anul XIV, 1936, pp. 1130-1165.
2. Rostás, Zoltán, Sala luminoasă. Primii monografiști ai școlii gustiene, Paideia, 2000, p. 111.
3. „Era epoca aceea, din 31-32, unde lumea stătea în cumpănă – își amintea Henri H. Stahl –, nu știa ce se va întâmpla.era toată mișcarea legionară care pornise, dar era toată mișcarea bolșevică, comunistă, care exista și ea, și toată mișcarea antihitleristă. Era foarte tulbure toată situația. Se întoarsese Comarnescu din America și a avut această idee foarte interesantă. Comarnescu era un extraordinar organizator de oameni și de treburi publice. Foarte bun. Și a avut această idee: hai să încercăm să lămurim, luândule în dezbatere, marile probleme ale lumii de astăzi. Liber însă în chip de simpozion, în care fiecare să-și apere părerea lui, în contradicție cu părerile celorlalți. Să lămurim, să vedem despre ce este vorba. Și se aduna în acest grup toată generația. Cei mai buni din vremea aceea. Cine? Scriitori, filosofi, artiști, actori, muzicieni, dansatori, pictori, toți. Și se adunau. Și făceau conferințe. (…) Și cine să facă aceste conferințe? S-au ales vreo câțiva. A fost Mircea Vulcănescu, a fost Mircea Eliade. Vulcănescu m-a convins și pe mine să fiu și eu. Am fost și eu, am ținut aceste conferințe, întrun scadal fără replică, fără pereche. La Lenin, cel puțin, a fost bătaie. Că a intervenit și Pătrășcanu, în public, să vorbească. Eu am susținut părerea social-democrată. (…) După aceste conferințe, cei de la „Criterion” se adunau la cafeneaua Corso.(…) Capșa era pentru oameni bătrâni, și Corso era pentru generația noastră. (…) Veneau toți artiștii, te miri cine. Dacă faci lista lor, vezi că sunt absolut toți marii scriitori ai epocii, cei din generația tânără: un Mihail Sebastian, Holban, Petru Manoliu, pictori precum Maxy, Daniel, și alții, mulți alții. Și Eugen Ionescu, evident, care venea să-și bată joc…”. Din Rostás, Zoltán, Monografia ca utopie, Interviuri cu Henri H. Stahl, Paideia, 2000, pp. 2627.
4. Rostás, Zoltán, Sala luminoasă. Primii monografiști ai școlii gustiene, Paideia, 2000, p. 118.
