Search our journals and articles

Andrei Nacu, Primele reprezentări cartografice ale Transilvaniei (1325/1330-1520)

Magazine: 10 / 2016
Date: 2016
Andrei NACU
Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu / ”Lucian Blaga” University of Sibiu
andreinacu1@yahoo.com

Abstract

The first cartographic representation of Transylvania (1325/1330-1520)

The present article will examine the evolution of the cartographic representation of Transylvania in the two centuries that followed the first appearance of the “Seven Fortresses” on a map (1325/1330). We will not attempt to analyze all the maps that display Transylvanian towns, rivers or other geographic features, but to highlight the most relevant cartographic documents produced between the 14th century and the early 16th century.

Keywords: historical maps, historical geography, cartography, Transylvania, portolan charts, mappaemundi

Whole article

Powered By EmbedPress

Note bibliografice

1. Pentru acest tip de hărți, lumea este redată circular (O) și Ierusalimul este plasat în centru. Orientarea este spre est. Asia este ilustrată în partea de sus, Africa în dreapta și Europa în stânga. Limita dintre cele trei continente are forma unui T sau Y.

2. Edson 2007, p. 16.

3. Ibid., p. 11, 21.

4. Woodward 1987, p. 309, 312.

5. Popescu-Spineni 1938, p. 66.

6. Dana, Radu 2002, p. 253-265.

7. Ibid., p. 260.

8. Ibid., p. 257.

9. Harta lui Dalorto, păstrată în biblioteca privată a prințului Corsini din Florența, include o dată romană care a fost interpretată ca MCCCXXII, MCCCXXV sau MCCCXXX. 1325 sau 1330 sunt cele mai des acceptate variante. Vezi Campbell 1987, p. 409.

10. Ibid., p. 393. Stilul catalan se remarcă prin reprezentarea mai bogată a regiunilor interioare, spre deosebire de portulanele în stil italian, de obicei mai austere și concentrate aproape exclusiv pe redarea zonelor de coastă.

11. Textul complet este Hec est regio septem castra siue ergiuul.

12. Datorită similitudinilor între cele două portulane și a prenumelui identic, Dalorto și Dulcert sunt deseori considerați ca fiind același cartograf (vezi ibid., p. 452 și Pelletier 1994, p. 27). Un alt treilea portulan atribuit lui Dalorto / Dulcert și nedatat se găsește în colecția British Library. Vezi Pelletier 1994, p. 27.

13. Transliterație realizată de Prof. univ. Dr. Ioan Albu. Trad. Aici se află Transilvania, numită „septem castra” (Siebenbürgen) de către germani, dar căreia maghiarii îi spun „ergiul” (Erdély).

14. Campbell 1987, p. 430.

15. Exemplarul este păstrat în Biblioteca Națională a Franței din Paris și poate fi vizualizat pe site-ul http://gallica.bnf. fr/

16. Woodward 2007, p. 6, 12.

17. Meurer 2007, p. 1177. Orașul Siena a realizat măsurători cu ocazia înființării localității Paganico. Vezi MORSE 2007, p. 50. Roger Bacon descrie în secolul al XIII-lea un dispozitiv pentru reprezentarea locurilor cu ajutorul unor valori pentru latitudine și longitudine. Vezi SNYDER 2007, p. 366.

18. Harta se găsește în Biblioteca Apostolica Vaticana din Orașul Vatican. Poate fi vizualizată pe site-ul Universität der Bundeswehr München (https://www.unibw.de/).

19. Meurer 2007, p. 1180.

20. Cu cercuri roșii sunt reprezentate orașele creștine și cu cercuri negre cele păgâne.

21. Pentru transliterație vezi Kleim 2010, p. 36-37.

22. Harta reprezintă probabil o copie a originalului finalizat în 1459 de Fra Mauro la comanda regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei. Vezi WOODWARD 1987, p. 315. Piero Falchetta consideră că a existat un singur exemplar, cel păstrat astăzi la Veneția. Vezi Falchetta 2011, p. 241-243.

23. Woodward 1987, p. 315-316.

24. Lista întocmită de Piero Falchetta identifică 2921 de denumiri și legende (Falchetta 2006).

25. Trad. Munții înzăpeziți.

26. Trad. Provincia secuiască. Pe harta lui Fra Mauro Provincia sechel mai este înscrisă și în apropiere de Varadin (Oradea).

27. Trad. Provincia aparținătoare de Sibiu.

28. Woodward 2007, p. 20.

29. Gautier-Dalché 2007, p. 324.

30. Nu se cunoaște dacă Ptolemeu a întocmit hărți regionale în baza datelor incluse în lucrarea Geographia. Vezi Dilke 1987, p. 190.

31. Meurer 2007, p. 1183-1184.

32. Păstrate la Muzeul Condé din Chantilly (Franța) și la Biblioteca Universitară din Leiden (Olanda)

33. Meurer 2007, p. 1187 3

4. Ibid. p. 1188

35. Titlul hărții este QVOD PICTA EST PARVA GERMANIA TOTA TABELLA: ET LATVS ITALIE GELIDAS PROSPICIT ALPES: SAVROMATVM QVI TRVCES POPVLI: GENTES QVE PROFVNDO VICINE ADRIATICO: PELOPIS REGNVM QVE VETVSTI PANNONIOS ET FINDIT AGROS QVA FRIGIDVS HISTER: ATQVE LICAONIOS TERRARVM QVICQVID IN AXES VERGIT: ET EQVOREAS RHODANVS QVA VERBERAT VNDAS: ET MVLTE PVNCTIS VRBES VLLE QVE NOTATE: GRACIA SIT CVSE NICOLAO: MVRICE QVONDAM QUI TYRIO CONECTVS ERAT: SPLENDOR QVE SENATUS INGENS ROMANI: NVLLI EXPLORATA PRIORVM: ET LOCA QVI MODICO CELARI IVSSIT IN ERE

36. Transilvania apare ca denumire imediat la est de Varadinvm (Oradea) și la nord de CEVI (Cuvin)

37. Tălmaciu apare cu numele Tolmach sau Tolmacz în documente din secolele XIII-XV

38. Redat ca Wirzpurg pe două din reproducerile lui Henricus Martellus Germanus (tabula moderna din Geographia lui Ptolemeu și harta din ediția Insularium illustratum păstrată la Chantilly). Ulterior apare și sub forma Vuzenborg (vezi harta lui Giovanni Andrea Valvassore mai jos)

39. Vințu de Jos și Vurpăr sunt tratate ca o singură entitate urbană în privilegiile date de regele Sigismund de Luxemburg în ultima parte a secolului al XIV-lea și prima parte a secolului al XV-lea (UB III, p. 56-57, UB IV, p. 398399, 551-553)

40. Orlat este amintit sub numele Vinczburg într-un document din 1476 (UB VII, p. 84-86)

41. O localitate cu numele Groschen / Groschena este redată în aproximativ aceeași zonă pe reproducerile primei ediții a hărții lui Cusanus. Vezi mai jos harta lui Franceso Rosselli.

42. Nu trebuie exclusă nici posibilitatea ca acest „oraș” să fie de fapt o cetate, posibil cetatea Landskrone de lângă Tălmaciu. Turnul înalt, redat în cadrul fortificaților, ar părea să sugereze acest lucru.

43. Vezi reprezentarea Daciei în edițiile lui Nicolaus Germanus a Geographiei (cca. 1460-1482) în capitolul anterior

44. Harta din varianta Insularium illustratum păstrată la Biblioteca Universitară din Leiden (Olanda)

45. MEURER 2007, p. 1187

46. Woodward 2007, p. 773, Török 2007, p. 1811

47. Török 2007, p. 1811

48. Trad.: Aici se află germani

49. În aceeași locație este redat orașul Hermstat pe harta din ediția păstrată la Chantilly din Insularium illustratum a lui Henricus Martellus Germanus

50. Meurer 2007, p. 1193-1194

51. Ibid., p. 1187

52. Ibid. și TÖRÖK 2007, p. 1816

53. Quot picta est parva Germania tota tabella…

54. Exemplarul analizat se află în colecția Bibliotecii Universitare Basel și poate fi vizualizat pe site-ul http:// www.e-rara.ch/

55. Denumirea Transiluania mai apare încă odată spre sudvest, la sud de locația orașului Alba Iulia (Albaula)

56. Gymnasium Vosagense a fost patronat de ducele René al II-lea de Lorena (1460-1508) și a funcționat până la moartea acestuia. A fost condus de Vautrien Lud, secretarul ducelui din 1490, și a avut ca principal domeniu de studiu geografia. Mai multe detalii în Monique Pelletier, Le globe vert et l’œuvre cosmographique du gymnase vosgien, Bulletin du Comité français de cartographie, nr. 163, martie 2000, p. 17-31

57. Titlul complet este Vniversalis cosmographia secundum Ptholomaei traditionem et Americi Vespucii aliorumque lustrationes

58. Pe singura ediție care s-a păstrat, cea din 1520, teritoriile de la est de Buda sunt reprezentate foarte schematic, fără a include itinerarii. Transilvania este redată, în general, după tabula moderna din ediția apărută la Roma în 1507 a Geographiei lui Ptolemeu (vezi harta lui Marco Beneventano, analizată mai sus).

59. Numele complet al hărții este Carta marina navigatoria Portvgallen navigationes, atqve tocius cogniti orbis terre marisqve formam natvram sitvs et terminos nostris temporibvs recognitos et ab antiqvorum traditione differentes, eciam qvor vetvsti non meminervnt avtores, hec generaliter indicat

60. Van Duzer 2012, p. 17

61. Dimensiunea este preluată după descrierea hărții din catalogul online al Library of Congress, Washington (Statele Unite ale Americii) 62. Vezi harta lui Andrea Valvassore (1520), analizată mai sus.

Bibliografie

  • Campbell, Tony, Portolan charts from the late thirteenth century to 1500. The history of cartography, vol. I, Cartography in Prehistoric, Ancient, and Medieval Europe and the Mediterranean, editori J. B. Harley și David Woodward, Chicago-Londra 1987, p. 371463.
  • Dana, Dan, Radu, Măriuca Transilvania pe Harta de la Hereford (sec. XIII). Studii și Materiale de Istorie Medie (SMIM) XX, București 2002, p. 253-265.
  • Dilke, Oswald A. W., The culmination of Greek cartography in Ptolemy, The History of Cartography, vol. I, Cartography in Prehistoric, Ancient, and Medieval Europe and the Mediterranean, editori J. B. Harley și David Woodward, Chicago-Londra 1987, p. 177-200.
  • Edson, Evelyn, The World Map, 1300-1492: The Persistence of Tradition and Transformation, Baltimore 2007.
  • Falchetta, Piero, Fra Mauro’s Map of the World, Turnhout 2006. Transliterațiile online la adresa: http://geoweb. venezia.sbn.it/cms/images/stories/Testi_HSL/FM_ iscr.pdf, accesat în 22.06.2016.
  • Falchetta, Piero, Il mappamondo (scomparso ?) di Fra Mauro. Studi Veneziani, LXII-LXIV, Veneția 2011, p. 225-244.
  • Patrick, Gautier-Dalché, The Reception of Ptolemy’s Geography (End of the Fourteenth to Beginning of the Sixteenth Century). The history of cartography, vol. III, Cartography in the European Renaissance, editor David Woodward, Chicago-Londra 2007, p. 371463.
  • Kleim, Uwe, Namengut und identifizierte unbenamte Örtlichkeiten in der Weltkarte des Andreas Walsperger von 1448 (https://www.unibw.de/inf4/professors/ vc-en/staff/kleim/activities/walsperger-en/index_ html, accesat în 22.06.2016).
  • Meurer, Peter H., Cartography in the German Lands, 1450–1650. History of Cartography, vol. III, Cartography in the European Renaissance, editor David Woodward, Chicago-Londra 2007, p. 11721245.
  • Morse, Victoria, The Role of Maps in Later Medieval Society: Twelfth to Fourteenth Century. History of Cartography, vol. III, Cartography in the European Renaissance, editor David Woodward, ChicagoLondra 2007, p. 25-52.
  • Pelletier, Monique, Le portulan d’Angelino Dulcert, 1339. Cartographica Helvetica, nr. 9-10, Murten 1994.
  • Popescu-Spineni, Marin, România în istoria cartografiei până la 1600, București, 1938.
  • Snyder, John P., Map projections in the Renaissance. History of Cartography, vol. III, Cartography in the European Renaissance, editor David Woodward, Chicago-Londra 2007, p. 365-381.
  • Török, Zsolt G., Renaissance Cartography in East-Central Europe, ca. 1450–1650. History of Cartography, vol. III, Cartography in the European Renaissance, editor David Woodward, Chicago-Londra 2007, p. 18061851.
  • Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. III (1391-1415), editori Franz Zimmermann și Carl Werner, Köln 1902.
  • Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. IV (1416-1437), editori Franz Zimmermann și Gustav Gündisch, Köln 1937.
  • Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. VII (1474-1486), editor Gustav Gündisch, Köln 1991.
  • Van Duzer, Chet, Waldseemüller’s World Maps of 1507 and 1516: Sources and Development of his Cartographical Thought. The Portolan, nr. 85, Washington 2012, p. 8-20.
  • Woodward, David, Medieval Mappaemundi. The history of cartography, vol. I, Cartography in Prehistoric, Ancient, and Medieval Europe and the Mediterranean, editori J. B. Harley și David Woodward, ChicagoLondra 1987, p. 286-370.
  • Woodward, David, Cartography and the Renaissance: Continuity and Change. History of Cartography, vol. III, Cartography in the European Renaissance, editor David Woodward, Chicago-Londra 2007, p. 3-24.