The Battles of Romanian Postmodernism
This article debates the status of one of the central thinkers on postmodernism in Romanian culture, Ion Bogdan Lefter. His works hold an important role in the making of Romanian contemporary views on postwar literature, since his engagements have often discussed the big picture of Romanian poetry and fiction when entering a postmodern era, but they have also been interpreted as forms of parti pris for the young literary generation of the 80’s. Influenced by writings of Ihab Hassan or John Bart, Lefter tried to reorganize Romanian literature from the perspective of its ability to integrate the new postmodern condition and through the permanent local obsession for synchronicity to the West. By doing so, he created categories of postwar literature highly acknowledged until today. Still, his portrait as a literary theorist and critic is defined today by his lack of continuity: this article argues that by only defending the 80’s generation of writers, his theories have neglected the continuum of ethics and literary policies that can still be discussed as part of a so called Romanian postmodernism.
Keywords: postmodernism, avant-garde, 80’s generation, postwar literature, synchronicity, criticism, neomodernism
1. Ciprian Șiulea, „Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologie în România”, București, Compania, 2003, p.192.
2. Cf. Luminiţa Marcu, „Un dosar critic încă deschis”, în România literară, nr. 17, 2001: „Mai trebuie menţionat că subtitlul acestui volum e poate mai important decât titlul. Nu asistăm la procesul postmodernismului, ci doar la alcătuirea cu meticulozitate a dosarului în vederea unei eventuale pledoarii viitoare”.
3. Ion Bogdan Lefter, „Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale”, Ediţia a II-a, Pitești, Paralela 45, 2002, p. 115: „(…) dacă ne întoarcem la clasicii teoriilor despre generaţionism în cultură sau literatură, la Vianu, să zicem, vom vedea că ei vorbesc despre generaţiile culturale și despre generaţiile literare ca despre niște modele, concepte de clasificare istorico-literară care acoperă o perioadă de aproximativ 30 de ani, și că ideea că în 10 ani sau în 7 se «fumează», se epuizează o generaţie nu stă în picioare” (text preluat după Familia, Oradea, anul 34 (134), nr.5 (391), mai, 1998).
4. Vezi și Ion Bogdan Lefter, „Recapitularea modernităţii: pentru o nouă istorie a literaturii române”, Pitești, Paralela 45, 2000. Cele două volume construiesc împreună imaginea reală pe care I.B. Lefter încearcă să o impună asupra literaturii postbelice (articolele despre neomodernism din „Postmodernism. Din dosarul unei «bătălii» culturale” sunt dezvoltate în acest volum referitor la condiţiile modernităţii).
5. Ion Bogdan Lefter, op.cit., p.96, după „Experiment în arta românească după 1960”, catalog al expoziţiei anuale -1996- a Centrului Soros pentru Artă Contemporană, București, 1997, pp.383-391.
6. Idem, p.66.
7. Andrei Terian, „Critica de export”, București, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013 pp. 273-313. Autorul propune o revizitare a conceptului de neomodernism din două perspective: prima – faptul că în spaţiul occidental neomodernismul denumește reacţiile la postmodernism; a doua – faptul că adevărata propagare a postmodernismului în spaţiul românesc poate fi observată abia după 1990, când poate fi observată o „schimbare a înseși regulilor jocului literar”.
8. Mircea Martin, „Despre estetismul socialist, în România literară”, nr. 23, 16-22 iunie, 2004: „Niciunde altundeva, probabil, definiţia modernistă largă a «esteticului ca antropologic» nu și-a găsit o ilustrare socială concretă ca în România comunistă a anilor 70 și 80”.
9. Ion Bogdan Lefter, op.cit., p.213: „În realitate, bătălia canonică e o caracteristică a perioadelor de tranziţie dintre marile modele ale istoriei culturii (de la clasicism la romantism, de la romantism la modernism, astăzi de la modernism la postmodernism) (…) Totul se petrece la nivelul mentalităţilor colective, al imaginilor comunitare asupra trecutului”
10. Alexandru Mușina, „Poezia, o șansă…”, Astra, nr.1, 1982, p.1,5.
11. Monica Spiridon, „Cui îi sună ceasul?”, Caiete critice, nr.1-2, 1985, pp.21-28.
12. Vezi în acest sens terminologia folosită de Mircea Cărtărescu în „Postmodernismul românesc (prefaţă de Paul Cornea)”, București, Humanitas, 1999, pp.301-364. Raportându-se la acest „experimentalism minoritar” pe care îl descrie Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu va alege termenul de „postmodernism subteran”.
13. Mircea Cărtărescu, „Postmodernismul românesc (ediţia a IIa)”, Humanitas, 2010, p. 393: „Acestei zone a optzecismului, în ciuda faptului că a dat câţiva poeţi foarte buni, i se poate reproșa că duce mai departe modelul cultural al poetului damnat, boem, «genealoid», întotdeauna predispus la discursuri oraculare, la ruinarea propriei vieţi și a celor din jur, în numele «genialităţii» căreia trebuie să i se ierte orice exces. Este modelul generaţiei șaizeciste, lutul din care se construiesc statuile în lumea noastră provincială. Una dintre misiunile implicite ale optzecismului a fost tocmai impunerea unui nou model, al poetului cu spirit critic și cu simţul relativităţii valorilor, compatibil cu o lume pluralistă și liberală, în schimbare permanentă. Din păcate, calitatea intelectuală și umană a multora dintre autorii grupului nu a fost cea așteptată și unii au căzut victimă modelului precedent, mai comod și mai consolator”.
14. Vezi în acest sens, în reeditarea volumului, notele despre poezia lui Leonid Dimov și Mircea Ivănescu: Mircea Martin, „Generaţie și creaţie”, Reșiţa, Timpul, 2000.
15. Ion Bogdan Lefter, op.cit., p.67.
16. Idem, p.59.
17. Sinteza experimentalismului minoritar apare în studiul lui Ion Bogdan Lefter astfel: pentru poezie – avangarda perpetuă (referitoare mai ales la Gellu Naum), neoavangardismul negru și alte avangarde târzii (A.E. Baknosky, Sașa Pană, Constantin Abăluţă), extremismul livresc (Romulus Vulpescu, I. Negoiţescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Șerban Foarţă, Andrei Ujică), experimentalismul morfologic, silabic şi fonetic (Șerban Foarţă); pentru proză – proustianisme, joyceanisme, faulknerianisme de şcoală nouă (Ivasciuc, Bălăiţă, D.R.Popescu) și ecouri ale „noului roman” (Titel, Ţepeneag, Goma, Buzura, Mircea Ciobanu). Din „Literatura anilor ’60’70: Experimentul ca despărţire de neomodernism (schiţă tipologică și scurt inventar)”, (Experiment în arta românească după 1960, catalog al expoziţiei anuale -1996- a Centrului Soros pentru Artă Contemporană, București, 1997, p.383391).
18. Vezi în acest sens teoria unui „experimentalism perpetuu” propusă de Octavian Soviany – pe urmele lui Marin Mincu (traducătorul și adeptul teoriilor lui Gianni Vattimo) – în Octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism: compendiu de poezie românească actuală (vol. I, II), București, Casa de pariuri literare, 2011.
19. „Direcţie, curent, model, paradigmă” (intervenţie în cadrul colocviului „O nouă direcţie în literatura română?”, Zilele revistei Familia, Oradea, 14-16 mai 1998; text preluat după Familia, Oradea, anul 34 (134), nr.5 (391), mai 1998), în Ion Bogdan Lefter, op.cit., p.115.
20. Vezi în acest sens Ion Bogdan Lefter, „Imposibila întoarcere (simple glose)”, în Ion Bogdan Lefter, op.cit., p. 56: „(…) bizara grabă a unora de a se autoproclama ca poeţi sau prozatori numai buni de clasat sub «noua» denumire, mergându-se până la fantezia unei anchete (iute împotmolite, ce e drept) pe tema: «Vă consideraţi scriitor postmodernist?» (sic!)”
21. După apariţia articolului „Între «trecut» și «viitor»”, în Contrapunct, București, anul III, nr.26 (129), 7-20 august, 1992.
22. Ideea, deși prezentă în diferite forme încă din 1985, este în general atribuită articolului semnat de Mircea Martin, Le postmodernisme sans postmodernité, în Euresis. Cahiers Roumains d’Études Littéraires et Culturelles, nr.1, 1995.
23. Ion Bogdan Lefter, Sinteza viitoare, în Ion Bogdan Lefter, op.cit., pp.77-80.
24. Idem, p.123.
25. Ihab Hassan, în The Postmodern Turn, 1987 apud Perry Anderson, Originile postmodernităţii, Cluj-Napoca, Ideea, 2012 (The Origins of Postmodernity, 1998), p.28:„Postmodernismul însuși s-a schimbat, luând, după cum văd eu, turnura greșită. Prins între agresivitatea ideolofică și trivializarea demistificatoare, prizonier în propriul său kitsch, postmodernismul a devenit un fel de zeflemea eclectică, lascivitatea rafinată a plăcerilor noastre de împrumut și a incredulităţilor noastre banale”.
Anderson, Perry: „Originile postmodernităţii”/ „The Origins of Postmodernity”, Cluj-Napoca, Ideea, 2012 („The Origins of Postmodernity”, 1998).
Cărtărescu, Mircea: „Postmodernismul românesc”/ „The Romanian Postmodernism”, (prefaţă de Paul Cornea), București, Humanitas, 1999.
Lefter, Ion Bogdan: „Posmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale”/ „Posmodernism. Files of a Cultural Battle”, Ediţia a II-a, Pitești, Paralela 45, 2002.
Lefter, Ion Bogdan: „Recapitularea morednităţii: pentru o nouă istorie a literaturii române”/ „The Recap of the Modernity: Towards a New History of Romanian Literature”, Pitești, Paralela 45, 2000.
Martin, Mircea: „Generaţie și creaţie”/ „Generation and Creation”, Reșiţa, Timpul, 2000.
Soviany, Octavian: „Cinci decenii de experimentalism: compendiu de poezie românească actuală (vol. I, II)”/ „Five Decades of Experimentalism: Contemporary Romanian Poetry Shortbook”, București, Casa de pariuri literare, 2011.
Șiulea, Ciprian: „Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologie în România”/ „Rethoricians, Symulacrum, Impostures. Culture and Ideology in Romania”, București, Compania, 2003.
Terian, Andrei: „Critica de export”/ „Exporting Criticism”, București, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013.
