Philosophical tabloidization: Sloterdijk vs. Habermas & Co.
There exists, condensed inside the philosophical [and] tabloidization effect, a light dose of lifestyle, celebrity, entertainment and scandal, which leads one to also accept, through the notion of skandalon, a certain Biblical charge, a score, a stumble and a parallel understanding of its sense, being at the same time invested with the notion of “bait” or philosophical limit. If the philosophical locus seemed to self- contain balancing determinants for free, constraint- lacking positioning, with increased allowance for debate and public reformulations of sense, without trying to repress ideatic inflammations or theoretically “inflamed” skirmishes/controversies, Sloterdijk vs. Habermas &Co, situated on the edge (and stumbling upon) the 1999 moment, are articulating a benchmark sequence able to (philosophically) predict the apocalyptic air of sensationalism soon to pervade the medium of German philosophy.
Keywords: Tabloidisation; Skandalon; Sloterdijk – Habermas – Honneth
1. Norman Schultz, „Thoughts on the SloterdijkHabermas-Controversy”, in Fahrenheit, 8 ianuarie 2012, http://fibonaccie.blogspot.ro/2012/01/thoughts-onsloterdijk-habermas.html.
2. Peter Sloterdijk, Reguli pentru parcul uman, Editura Humanitas, București, 2003.
3. Peter Sloterdijk, „Critical Theory is Dead’, in Die Zeit, nr. 37, 9 septembrie, 1999.
4. Peter Sloterdijk, Eurotaoism. Contribuţii la o critică a cineticii politice, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2004.
5. Jürgen Habermas, The Future of Human Nature, Polity Press, Cambridge, 2003.
6. Ibidem., p. 22.
7. Implicarea în discuţie a lui Thomas Assheuer, tocmai în acest context, nu este deloc întâmplătoare, în măsura în care acesta depistează, în filosofia sloterdijk-iană, semnale vagi, imposibil de a fi acceptate, ca decizii și modalităţi de regândire a umanităţii, în etapa viitoare.
8. Habermas, op.cit., p. 118.
9. Stuart Elden ed., Sloterdijk Now, Polity Press, Cambridge, 2012.
10. Prin publicarea romanului Der Zauberbaum, Sloterdijk sfidează recomandarea habermas-iană de a conserva filosofia și literatura, separat. În aceeași notă combustivă, Sloterdijk reafirma, după 10 ani de la momentul dezbaterii, că nu consideră necesar și oportun un dialog între el și Școala de la Frankfurt, aflată în plin declin, pentru a-și consolida propria poziţie (vezi Stuart Elden ed., Sloterdijk Now, Polity Press, Cambridge, 2012).
11. Babette Babich in Stuart Elden ed., op.cit., p. 31.
12. Vezi, în acest sens, Slavoj Žižek, Aţi spus cumva totalitarism?, Editura Curtea Veche, București, 2005.
13. În Postfaţa la Reguli pentru parcul uman, Sloterdijk insistă asupra neomiterii sintagmei „la scară întregii specii”, explicându-și pasajul problematic (p. 56) prin considerarea acestuia drept „semnalare a unei probleme” viitoare și întrebându-se dacă selecţia prenatală poate deveni un nou habitus al perpetuării speciei umane (p. 75).
14. Andrew Fisher, „Flirting with fascism – the Sloterdijk debate”, in Radical Philosophy, 99, ianuariefebruarie, 2000.
15. Peter Sloterdijk, Philosophical temperaments: from Plato to Foucault, Columbia University Press, New York, 2013.
16. Roberto Esposito, Third Person, Polity, Cambridge, 2012, p. 134.
17. Jean-Pierre Couture in Stuart Elden ed., op.cit., p. 98.
18. Ibidem, p. 103.
19. Jean-Pierre Couture in Stuart Elden ed., op.cit., p. 14.
20. Ibidem, p. 102.
21. Axel Honneth, „Fataler Tiefsinn aus Karlsruhe”, in Die Zeit, 24 septembrie, 2009.
22. Peter Sloterdijk, Reguli pentru parcul uman, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 71-76.
