Particularităţile mentalităţii regionaliste basarabene în cadrul României reîntregite (1918-1940)

1. Nicoară, T., Introducere în istoria mentalităţilor colective, Cluj-Napoca, 1995, p. 3-4.
2. Nicoară, T., Clio în orizontul mileniului trei. Explorări în istoriografia contemporană, Cluj-Napoca, 2002, p. 16.
3. Citat după : Burke, P., Istorie şi teorie socială, Bucuresti,1999, p. 24.
4. Robinson, J. H., The New History, New York, 1912.
5. Burke, P., Istorie şi teorie socială, Bucuresti, 1999, p. 25. Autorul a realizat un studiu aparte care vizează noile concepţii istorice ale reprezentaţilor Şcolii Analelor : Burke, P., The French Historical Revolution : The Annales School 1929-1989, Cambridge, 1990. Astfel, L. Febvre susţinea că fiecăгei civilizaţii, fiecărui nivel de cultură şi fiecărei categorii sociale îi corespunde propriul său utilaj mental, care include în componenţa sa atât noţiunile educative, cât şi cele comportamentale, definite ca “mod de viaţă”(Febvre, L., Religia lui Rabelais: Problema necredinţei în secolul al XVI-lea, Cluj-Napoca, 1996, p. 327-352). În concepţia lui M. Bloch „obiectivul istoriei este omul, care trebuie să fie studiat şi ca individ, şi ca factor social” (Bloch, M., Appologie pour l’histoire, ou métier d’historien, Paris, 1964, p. 17-20).
6. Mandrou, R., L’histoire des mentalités// Encyclopedia Universalis, vol.8, Paris, 1968, p. 436. Autorul consideră, că scopul acestor studii este „reconstituirea comportamentelor,
expresiilor şi tăcerilor care pun în lumină concepţiile despre lume şi sensibilităţi colective…”
7. Goff, J., Les mentalités: une histoire ambigue, Paris, 1983, p. 80. Istoricul apreciază că „nivelul istoriei mentalităţilor este cel al cotidianului şi automaticului, este ceea ce scapă
subiecţilor individuali ai istoriei, întrucât le dezvăluie conţinutul impersonal al gândirii…”
8. Duby, G., Histoire des sciences et histoire des mentalités // Revue de Synthèse, 3-ème série, nr. 111-112, Paris, 1983, p.408. Autorul vorbeşte despre mentalităţi ca despre „un ansamblu de idei gata făcute, pe care indivizii le exprimă spontan, într-un anumit mediu uman şi într-o anumită epocă”.
9. Braudel, F., Structurile cotidianului, Bucureşti, 1995, p. 289. Cercetătorul vede structurile cotidianului la limita dintre posibil şi imposibil, susţinând că „trebuie să existe o legătură între vieţuirea individului, între asumarea obligată a cotidianului cu ritmurile lui sacadate şi înceata trecere a gândului spre împlinire..”. Istoricul insistă asupra datelor de demografie, alimentaţie, costume, habitat etc., care raportate la viaţa cotidiană pot explica salariile, preţurile, impozitele, dar şi consecinţele acestora asupra modului de viaţă a individului: scumpete, foame, mizerie, mortalitate etc.
10. Ariès, Ph., Duby, G., Istoria vieţii private, vol. I-II, Bucureşti, 1995, p. 13. Demersul autorilor este de a reconstitui modul în care oamenii îşi organizează habitatul şi întreaga lor existenţă, comportamentul lor în societate şi în cercul restrâns al familiei; autorii „renunţă la faptul mărunt în favoarea elementului semnificativ, apt să explice schimbările, trecerea de la o societate la alta, transformarea, care a avut loc la toate nivelurile.
11. Constantiniu, F., Aspecte ale mentalului colectiv sătesc în societatea medievală românească, // Studii şi materiale de istorie medie, VII, Bucureşti, 1974, p. 69-100. Aceluiaşi autor îi aparţine studiul Sensibilităţi şi mentalităţi în societatea românească
a secolului al XVII-lea, // Revista de Istorie, nr. 1, Bucureşti, 1980, p. 147-157.
12. Papu, E., Barocul ca tip de existenţă, vol.I-II, Bucureşti, 1977.
13. Ţighiliu, I., Societate şi mentalitate în Ţara Românească şi Moldova, secolele XV-XVII, Bucureşti, 1998.
14. Duţu, A., Modele, imagini, privelişti. Incursiuni în cultura europeană modernă Cluj-Napoca, 1979; Dimensiunea umană a istoriei. Direcţii în istoria mentalităţilor, Bucureşti, 1986.
15. Boia, L., Istoria mentalităţilor (cu privire specială asupra Şcolii de la „Annales”), // Revista de Istorie, tom 33, nr. 5, Bucureşti, 1980, p. 937-953. Făcând o retrospectivă a problematicii abordate de reprezentanţii Şcolii Analelor, autorul citează pe unii istorici francezi, cum ar fi Jean-Paul Aron, care abordează unele dintre aspectele vieţii cotidiene,
ca de exemplu cel alimentar, susţinând că acesta defineşte alimentaţia, nu numai ca problemă economică, ci şi ca atitudine mentală. În acelaşi context este citat şi Fernand
Braudel, care prezintă aceeaşi manieră de analiză ca şi primul, referindu-se, însă, la evoluţia locuinţelor şi a mobilierului, a costumelor şi a modei. Astfel, conchide autorul, mentalităţile apar profund integrate în întreg contextul economic şi social, analiza lor nefiind posibilă,dacă le detaşăm de acestea.
16. Conversiunea către omul cotidian a condus nemijlocit şi la studiul domeniului mentalităţilor, al imaginarului, îndeosebi, al celui social, se individualizează în concepţia şi opera istoricului T. Nicoară. Acesta presupune, potrivit autorului, „o fantezie
strunită”, structurată de un ansamblu de reprezentări referitoare la o realitate despre care oamenii ştiu că există, dar pe care nu au văzut-o sau nu o pot vedea. (Nicoară, T.,
Nicoară, S., Mentalităţi colective şi imaginar social. Istoria şi noile paradigme ale cunoaşterii, Cluj-Napoca, 1996, p. 112.)
17. Avântul pe care îl înregistrează în ultima perioadă de timp studiile dedicate vieţii cotidiene şi mentalului colectiv este explicat de istoricul A.-F. Platon prin declinul
ideologiilor şi al principiului „procesualităţii dirijate”. Acesta din urmă presupune încercarea istoricilor din cele mai vechi timpuri şi până la mijlocul secolului al XX-lea, în
reconstituirea istorică de a evidenţia o evoluţie a istoriei şi de a-i descoperi un sens (numite diferit într-o anumită perioadă istorică: „împlinirea planurilor ascunse ale
Providenţei”, „afirmarea Statului”, „impunerea liberalismului”, sau „biruinţa finală a socialismului”), citate de autor, care însă sunt depăşite acum prin comutarea
centrelor de interes ale explorării trecutului pe „cotidian” şi pe „manierele de gândire”. Vezi Platon, A.-F., Societate şi mentalităţi în Europa medievală. O introducere în antropologia
istorică, Iaşi, 2000, p. 6.
18. Scurtu, I., Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001. Lucrarea prezintă importanţă şi din punctul de vedere al paletei problematice foarte vaste: ea
include aspecte ale mediului de locuire, ocupaţii şi condiţii de muncă, venituri şi cheltuieli, familia, locuinţa, îmbrăcămintea, alimentaţia, igiena şi sănătatea, precum şi şcoala, biserica, mass-media, timpul liber etc., aspecte care ne determină să insistăm asupra diversităţii şi complexităţii subiectelor de acest gen.
19. Câteva tentative de abordare istorică din această perspectivă a unor subiecte care ţin, îndeosebi, de istoria vieţii cotidiene au fost făcute de istoricii E. Dragnev, V. Pâslariuc şi I. Caşu, în cadrul Catedrei UNESCO: Studii Sud-Est Europene. Autorii au iniţiat în cadrul rubricii
„Adio, Secolul XX” din paginile revistei Capitala magazin, prezentarea evoluţiei oraşului Chişinău în prima parte a secolului al XX-lea. Adoptând aceleaşi principii de tratare a
istoriei, stabilite de Şcoala Analelor, autorii scot în evidenţă particularităţile mediului de trai al locuitorilor oraşului, punând accentul atât pe progresele înregistrate, cât şi pe
problemele cu care se confrunta societatea, aflată în plin proces de modernizare. (Dragnev, E., Pâslariuc, V., Caşu, I., Adio secolul XX, // Capitala magazin, nr. 2, iulie, 2000. Vezi,
de asemenea, Chişinăul „de altă dată”. O succintă cronică a vieţii
cotidiene (1900-1940) pe marginea presei de epocă, în Semne identitare, Chişinău, 2002.)
20. Braudel, F., Ecrits sur l’histoire, Paris, 1969, p. 97.
21. Veyne, P., Comment on écrit l’histoire, Paris, 1968, p. 424.
22. Caşu, I., “Politica naţională” în Moldova Sovietică (1944-1989), Chişinău, 2000, p. 118.
23. Ciobanu, Şt., Basarabia: populaţia, istoria, cultura, Chişinău,1992, p. 25.
24. Caşu, I., op. cit., p. 118.
25. Ibidem.
26. Xenopol, A.D., Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra Ţărilor Române, Bucureşti, 1997, p. 23.
27. Cazacu, P., Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918, Chişinău, 1992, p. 102.
28. Casso, L., Rusia şi bazinul dunărean, Iaşi, 1940, p. 323-324.
29. Ibidem, p. 324.
30. Un român, Nevoile urgente, // Mişcarea, 6 martie 1918.
31. Caşu, I., op. cit., p. 121.
32. Ghibu, O., De la Basarabia rusească la Basarabia românească, vol. I, Cluj-Napoca, 1926, p. 40, 42.
33. Această concepţie includea, între altele, ideea percepţiei ciclice a timpului, potrivit căreia nimic nu se schimbă, totul se repetă, destinul oamenilor se află în mâinile lui Transilvania 4 / 2010 Dumnezeu. În acest sens, viitorul nu poate fi influenţat de acţiunile omului.
34. Bobeică, A., Sfatul Ţării – stindard al renaşterii naţionale, Chişinău, 1992, p. 162-163.
35. Rus, I.-A., The roots and Early Development of „Moldovan”-Romanian Nationalism in Bessarabia (1900-1917), // Anuarul Institutului de istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi, tom.
XXXIII, 1996, p. 287-302.
36. Caşu, I., op. cit., p. 122.
37. Unirea Basarabiei cu patria-mamă,//Mişcarea, 30.03.1918.
38. Stelian, Şt., Administraţia Moldovei de la Nistru (V), // România administrativă, IV, nr. 6, 1923, p. 64.
39. Sadoveanu, M., Drumuri basarabene, Bucureşti-Chişinău,1992, p. 67.
40. Agrigoroaiei, I., Palade, Gh., Basarabia în cadrul României întregite (1918-1940), Chişinău, 1993, p. 78.
41. Cojocaru, Gh., Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), Bucureşti, 1997, p. 68.
42. Sadoveanu, M., Drumuri basarabene, Bucureşti-Chişinău, 1992, p. 38.
43. Nour, A., Ce este Basarabia, vol. XXXVIII, nr. 7-9, 1915, p. 240.
44. Ibidem, p. 257.
45. Sadoveanu, M., Drumuri basarabene, Bucureşti-Chişinău,1992, p. 34.
46. Cuvânt Moldovenesc, 30 octombrie 1929.
47. Ibidem.
48. C. P., Naţionalizarea Basarabiei, // Mişcarea, 8 septembrie 1918.
49. Marghiloman, A., Note politice, vol. III, Bucureşti, 1995, p. 123-124.
50. Ibidem.
51. Ţurcanu, I., Unirea Basarabiei cu România. Preludii, premise, realizări (studii şi documente), Chişinău, 1998, p. 288.
52. Martonne de, E., What I have seen in Bessarabia, Paris, Imprimerie des Arts et des Sports, 1919, p. 9-10.
53. Iorga N., Neamul românesc în Basarabia, Bucureşti, 1997,p. 170-171.
54. Ibidem, p. 241.
55. Ghibu, O., Trei ani pe frontul basarabean, Bucureşti, 1996, p. 206-207.
56. Despre acest lucru vorbeşte, indirect, Irina Livezeanu în lucrarea Cultură şi naţionalism în România Mare, 1918-1930, Bucureşti, 1998, p. 111-157.
57. Bezviconi, Gh., Reflecţii asupra regionalismului basarabean, // Viaţa Basarabiei, an. VII, nr. 1-7, 1938, p. 111. Potrivit opiniei autorului, regionalismul este periculos numai atunci când favorizează grupările regionale; el este şi mai periculos când cultivă aspiraţiile regionale, pe când regionalismul care cultivă nevoile locale este eficace şi salvator, fiind o politică de realităţi. Regiunea nu poate avea aspiraţiuni, ci numai nevoi de satisfăcut. Singur neamul are aspiraţiuni şi idealuri la care regiunea trebuie să aspire, conchide acelaşi autor.
58. Ibidem, p. 112-117.
59. Costenco, N. F., Era nouă, // Viaţa Basarabiei, an. VII, nr. 8-9, 1938, p. 3-7.
60. Ibidem, p. 5.
61. Ibidem, p. 6.
62. Ibidem, p. 3-7.
63. Iorga, N., op. cit., p. 171.