Poezii cu formă fixă. Catrenul blagian

1. Catrenele blagiene sunt sporadice, pot fi regăsite cu
precădere în volumele Corăbii de cenuşă, Cântecul focului, Ce
aude unicornul sau în addendumul de poezii lăsate în reviste,
Ultimele poezii (1958 – 1960). Toate citatele sunt din ediţia
Lucian Blaga, Opera poetică, prefaţă de George Gană, ediţia
a II-a, îngrijită de George Gană şi Dorli Blaga, Bucureşti,
Editura Humanitas, 2007.
2. De observat că sonetele lui Blaga păstrează structura
petrarchistă, cele 14 versuri ale sonetului fiind grupate în 2
catrene şi 2 terţete, cu un ritm destul de energic, greu de
fixat într-o paradigmă. Textele sunt construite pe baza a
două rime în catrene (ab) şi două în terţete (cd), uneori chiar
cu apariţia unei a treia rime în terţete (cde, cde). O oarecare
libertate există în dispunerea rimelor, în terţete apărând şi
cdc, ede. Sensul poetic al catrenelor este mai general, în
vreme ce terţetele sugerează perspectiva personală a eului
liric, lăsând să se întrevadă un final insolit sau jocuri
semantice. Deşi răspândite mai ales în volumele publicate
după 1940, sonetele nu-şi refuză strategiile lirice şi, cu atât
mai puţin, forţa creativă, nici în primele volume. Sub masca
unor versuri asimetrice, sonetele îşi conservă
spontaneitatea şi potenţialul imagistic, putând fi regăsite în
volumul Nebănuitele trepte, sonetul „Răsărit magic“ [Aşa a
fost, aşa e întotdeauna], în Vârsta de fier, „Lângă vatră“ [În
străinătate-mi, pâmântean în lacrimi], în Corăbii de cenuşă,
„Oedip în faţa Sfinxului“ [Ascult. Adâncul tău ce-amar şi ce
pustiu], „Columna lui Memnon“ [Columna, rănită cu spada
de-un rege], „Glas de seară“ [Din prag un gând se uită
lung], „Pelerinii“ [Pelerini prin Indii sunt], „Cariatide“
[Cariatide lângă mare], „Cânele din Pompei“ [Văzui în
Pompei acel câne roman], în volumul Cântecul focului,
„Sonet“ [Inima înalt-a unei ţări], „Cerbul“ [De săptămâni
un roşu cerb prigoană], „Sfârşit de an“ [Făpturi în umbra
anului apun]; în addendumul Ultimele poezii (1958-1960),
„Măgăruşul“ [Văzui cândva prin munţii iberici, ca de lună].
3. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 442-
443.
4. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 447-
448.
5. Lucian Blaga, ed. cit., în addendumul Ultimele poezii (1958-
1960), p. 505.
6. În acest sens, avem în vedere poemele blagiene „Catren“
[Limba nu e vorba ce o faci, 1951-1957], „Catren“ [Uşor nu
e nici cântecul. Zi, 1955], „Catren“ [De când viaţa mea te
ştie, 1951-1957], „Catren“ [Trăim sub greul văzduhului,
1958], „Catren“ [Spune-mi tu, subt curcubeu, Ileană, 1960].
7. Ridha Bourkhis, Manuel de stylistique, Collection Pedasup,
Louvain-la-Neuve, Éditions Bruylant, p. 188: „Ainsi sous le
nom de style, se forme un langage autarchique qui ne
plonge que dans la mythologie personnelle et secrète de
l’auteur, dans cette hypophysique de la parole, où se forme
le premier couple des mots et des choses, où s’installent
une fois pour toutes les grandes themes verbaux de son
existence. Quel que soit son raffinement, le style a toujours
quelque chose de bruit: il est une forme sans destination, il
est le produit d’une poussée, non d’une intention, il est
comme une dimension verticale et solitaire de la pensée.
Ses références sont au niveau d’une biologie et d’un passé,
non d’une Histoire: il est la «chose» de l’écrivain, sa
splendeur et sa prison, il est sa solitude […]. Il est la part du
rituel, il s’élève à partir des profondeurs mythiques de
l’écrivain, et s’aploie hors de sa responsabilité. Il est la voix
décorative d’une chair inconnue et secrète; il fonctionne à
la façon d’une Necessité, comme si, dans cette espèce de
poussée florale, le style n’était que le terme d’une
métamorphose aveugle et obstinée, partie d’un infralangage
qui s’élabore à la limite de la chair et du monde“.
„Sub denumirea de stil se manifestă un limbaj autarhic care
nu intră decât în mitologia personală şi secretă a autorului,
în această «hipofizică» a cuvântului, unde se formează
primul cuplu de cuvinte şi de lucruri, unde se instalează o
dată pentru totdeauna temele verbale ale existenţei sale.
Oricare ar fi gradul său de rafinament, stilul are mereu ceva
din trăsăturile unui zgomot: este o formă fără destinaţie,
este produsul unei izbucniri şi nu al unei intenţii, el este ca
o dimensiune verticală şi solitară a gândirii. Originea sa este
la nivelul unei biologii şi al unui trecut, nu al unei Istorii: el
este „ceva“ al scriitorului, minunăţia şi temniţa sa, stilul este
singurătatea sa […]. El este componenta unui ritual, el se
ridică din profunzimile mitice ale scriitorului şi se manifestă
în afara responsabilităţii sale. El este vocea decorativă a
unei cărni necunoscute şi secrete; el funcţionează asemenea
unei Necesităţi, ca şi când, într-o astfel de izbucnire florală,
stilul n-ar fi decât termenul unei metamorfoze oarbe şi
încăpăţânate, parte a unui infra-limbaj care se sintetizează la
limita cărnii şi a lumii“.
8. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, p. 309.
9. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 447-
448.
10. Ioana Bot, Sensuri ale perfecţiunii. Literatura cu formă fixă ca
încercare asupra limitelor limbajului, Cluj, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, 2006, p. 214.
11. Marcel Bénabon, „La règle et la contrainte“, in Pratique,
no. 39/oct. 1983, p. 101-106, apud Ioana Bot, op. cit, p. 216.
12. Northrop Frye, Anatomia criticii, traducere de Domnica
Sterian şi Mihai Spăriosu, prefaţă de Vera Călin, Bucureşti,
Editura Univers, Bucureşti, 1972, pag. 354.
13. Idem, p. 329.
14. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 439.
15. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Cântecul focului, p. 373.
16. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, p. 230.
17. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, p. 309.
18. Cornel Ungureanu, Istoria secretă a literaturii române,
Colecţia Studii, Braşov, Editura Aula, 2007, p. 152.
19. Lucian Blaga, ed. cit., ciclul de poeme Ultimele poezii
(1958-1960), p. 505.
20. Cornel Ungureanu, op. cit., p. 150.
21. Idem, p. 153.
22. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, „Catren“
[1951-1957], p. 230
23. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul,
„Catrenele fetei frumoase“ [1957-1959], p. 442-443.
24. Ibidem.
25. Lucian Blaga, ed. cit., „Catrenele dragostei“ [1957-1959],
p. 447-448.
26. Ibidem.
27. Ibidem.
28. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, p. 309.
29. Ibidem.
30. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Cântecul focului, p. 373.
31. Ibidem.
32. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 439.
33. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 442-
443.
34. Ibidem.
35. Mihai Dinu, „E uşor a scrie versuri…“. Mic tratat de prozodie
românească, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român,
2004, p. 220.
36. Alain Montandon, Les formes brèves, Éditions Hachette,
Paris, 1992, p. 11.
37. Idem, p. 67, „l’économie du verbe est d’autant plus
remarquable qu’elle incite le lecteur à construire
mentalement tout un commentaire; phrases brèves
semblables aux fleurs japonaises de papier qui
s’épanouissent dans l’eau du cerveau. C’est dire que de
l’inventio, de la dispositio et de l’elocutio constitutifs de
l’ancienne rhétorique ne subsiste que de l’inventio, c’est-àdire
la trouvaille“.
38. Ladislau Gáldi, Introducere în istoria versului românesc,
Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 379.
39. Cu această sintagmă, mai degrabă metaforică, mă refer
la „Catrenele fetei frumoase“ (10 catrene) şi la „Catrenele
dragostei“ (10 catrene), din volumul Ce aude unicornul.
40. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, p. 309.
41. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Ce aude unicornul, p. 439.
42. Lucian Blaga, ed. cit., volumul Corăbii cu cenuşă, p. 230.
43. În acest sens, vezi Ioana Bot, Sensuri ale perfecţiunii.
Literatura cu formă fixă şi tema limitelor limbajului, Cluj-Napoca,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006.