The Prince and the Reflector
The study analizes the concept of feminity in Dana Dumitriu’s prose, focusing mainly on the novel Prinţul Ghica / Prince Ghica, apparently one of the last suitable and profitable in what regards this aspect of feminity –first of all, because the main character is a man, and secondly because the novel is a historical one, the personal involvement of the authoress being therefore inherently bowdlerized, as all confessions are made through representatives. Nevertheless, the author of the study surpasses this inconvenients, proving that the thorough analysis of the authoress’s feminine ambassador within the fiction annihilates this prejudices.
Keywords: Romanian literature, Romanian postwar prose, Dana Dumitriu, historical novel, feminity, feminine characters
1. E vorba despre Migraţii (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosiţelor (1977), Întoarcerea lui Pascal(1979), Sărbătorile răbdării (1980) şi Prinţul Ghica(1982, 1984,1986).
2. Personal, văd sub coaja netedă a romanului acestuia şi un sâmbure tare de natură polemică. În plină anomalie politică, aici se desfăşoară accentuat o viaţă politică normală. Care admite şi opoziţie, şi autoritate, şi calcul, şi discurs epurat de toate seriile adjectivale ale limbii de lemn. Dar problema subversiunii nu face acum obiectul eseului meu.
3. Dana Dumitriu, „Ambasadorii” sau despre realismul psihologic, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1976, p. 7.
4. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941, p. 333.
5. Dana Dumitriu, op. cit., p. 67.
6. Dana Dumitriu, Prinţul Ghica, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, p. 460.
7. Care, cum am văzut, cade integral în sarcina lui Ion Ghica.
8. Ibidem, p. 20.
9. Ibidem, p. 54
10. Ibidem, p. 66
11. Poemul se numeşte Un muieroi şi o femeie şi începe aşa: „Au ca mine eşti tu, sluto?/ Au ca mine eşti tu, muto?/Uscăţivo,/ Costelivo,/ Exclusivo!/ Stai închisă,mototoală,/ Sufli-n foc şi bagi în oală,/ Exclusivo;/Inclusivo!/…/ Tu prinţipele le ţii?/ Franţozeştele le ştii?/Nici bonjur, nici bonsoar/ Nu-nvăţaşi şi tu măcăr./Nevăstuică, baroană,/ Ai tu vreo ducaţioană?/ Ai fost şi tu de bonton?/ Ştii să zici încai pardon?/ Îngălato,/ Dezmăţato,/Uscăţivo,/Costelivo, / Exclusivo!”
12. Ibidem, p. 104.
13. Ibidem, p. 298
14. România literară, nr. 38/ 28 septembrie 2009, p. 16-17.
15. Ibidem, p. 48.
16. Ibidem, p. 508.
17. Acesta e constituit dintr-o singură frază, autentică, extrasă dintr-o scrisoare adresată de Ion Ghica lui Dimitrie Sturdza (et pour cause!): „Intriga, minciuna, calomnia şi toate
celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi.” Constatarea datează din 1868, doi ani după ce marele plan al epistolierului (în jurul căruia a curs enorm de multă cerneală în romanul Danei Dumitriu), se împlineşte. Cuza e alungat de pe tron, iată, dar asta nu foloseşte nimănui la nimic.
18. Ibidem, p. 691.
