Misiunea irenică a Bisericii în spaţii de interculturalitate

1. Pentru un studiu al problemelor, v. Pr. Prof. univ. dr.
Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, Cluj-
Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004; Anastasios
Yannoulatos, Ortodoxia şi problemele lumii contemporane, Buc.,
Ed. Bizantină, 2003; Man G. Dorel, Biserică şi
multiculturalitate în Europa sfârşitului de mileniu, Cluj-Napoca,
Ed. Presa Universitară Clujeană, 2001; Biserica Ortodoxă în
Uniunea Europeană, coord. Pr. Prof. dr. Adrian Gabor şi
Asist. dr. Radu Petre Mureşan, Buc., Ed. Universităţii
Bucureşti, 2006; Interculturalitate. Cercetări şi perspective
româneşti, coord. Rudolf Poledna, François Ruegg, Călin
Rus, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2002.
2 Novalis, Creştinătatea sau Europa, [în] Între veghe şi vis.
Fragmente romantice, Buc., Ed. Univers, 1995, p. 223.
3. Ibidem, p. 238 şi urm.
4. Liviu Antonesei, Modernitatea, globalizarea şi dialogul
culturilor privite din perspectiva educaţiei interculturale, [în] vol. O
nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, coord. Teodor
Cozma, Iaşi, Polirom, 2001, p.14 şi urm.
5. O analiză pertinentă a contextului postmodern al
evenimentelor face Radu Preda în vol. Biserica în Stat. O
invitaţie la dezbatere, f.l., ed. Scripta, 1999, pp. 30-36.
6. Matei 5, 38-46
7. „Eu nu am nicio îndoială, a spus P. S. Artemie, că, şi dacă
s-ar întâmpla ce-i mai rău […], noi nu vom pierde niciodată
Kosovo şi Metohia […] Unii vor spune că aceasta este
implicare în politică. Nu, nu este. Şi chiar dacă ar fi, ca
păstor al turmei noastre din Kosovo şi Metohia, e de
datoria noastră a vă chema la noul legământ de la Kosovo.
Cu ajutorul Sfântului cneaz Lazar, trebuie să urmăm pilda
lui, precum şi nenumăratele pilde ale sfinţilor sârbi de
Hristos iubitori şi ale îanintaşilor noştri, care totdeauna au
ales Împărăţia Cerurilor şi nu pe cea pământească. Lupta
noastră nu este numai o luptă pentru dreptate, pentru
interese naţionale, nici nu este numai o luptă armată, ci, mai
presus de toate, este o luptă duhovnicească. Şi, cu ajutorul
lui Hristos, al Preacuratei Sale Maici, al Sfântului Ioan
Înaintemergătorul şi Botezătorul şi al tuturor sfinţilor, vom
birui, căci Kosovo este Serbia!” („Lumea credinţei”, 2008,
martie, p. 15)
8. Apud Radu Preda, loc. cit., p. 33.
9. Mihai Eminescu, Voim să ne spunem părerea…, [în] Opere,
ediţia Perpessscius, vol X, Publicistică, 1989, p. 373.
10. Ştim prea bine…, Ibidem, p. 89.
11. Ibidem, vol. X, p. 89.
12. Ibidem.
13. Ibidem, vol 13, p. 301. Cât de profundă a fost observaţia
şi cât de puternic semnalul de alarmă se vede din nota
diplomatică prin care afirmaţiile lui Eminescu sunt aduse la
cunoştinţa Biroului de informaţii vienez, care supraveghea
şi activitatea poetului la Societatea „Carpaţii” (V.
Reproducerea notei în vol. XIII, Op. cit., p. 513 şi urm.).
14. V. Radu Preda, cit. supra, nota 36, p. 133.
15.V. Barometrul relaţiilor etnice 1994-2002. O perspectivă asupra
climatului interetnic din România, volum editat de Gabriel
BĂDESCU, Mircea KIVU şi Monica ROBOTIN, Cluj,
Edit. CRDE, 2005, 176 p.; De asemenea: Intoleranţă,
discriminare, autoritarism în opinia publică, septembrie 2003,
sondaj realizat de Gallup România la comanda Institutului
pentru Politici Publice, Bucureşti, http://www.ipp.ro/
altemateriale/ Intoleranta/ Discriminare/Extremism/
Romania/2003; respectiv Barometrul de opinie privind
discriminarea în România, octombrie 2004, sondaj realizat de
Metro Media Transilvania la comanda Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării.
Foarte interesantă cercetarea lui Adrian Netedu şi a
Cristinei Drăguş , cu referire la un alt spaţiu multietnic, în
ce priveşte mentalitatea minoritarilor şi perceperea lor de
către majoritate: O realitate socială multietnică. Cazul comunei
Miahail Kogălniceanu – Constanţa, în vol. Barometrul relaţiilor…,
cit. supra, pp. 118-138.
16. V. pentru înţelegerea fenomenului secularizării: Pr. Prof.
dr. Dumitru Popescu, Transfigurare şi secularizare. Misiunea
Bisericii într-o lume secularizată, [în] „Studii teologice”, seria a
II-a, 1994, nr. 1-3 (ianuarie-aprilie), pp. 35-42; Pr. Prof. dr.
Ion Stancu, Exigenţele misiunii Bisericii în lumea noastră
secularizată, http://www.crestinortodox.ro.
17. Apud Pr. Prof. dr. Dumitru Popescu, loc. cit., p. 35.
18.Pr. Prof. dr. Ene Branişte, Cultul ortodox ca mijloc de
propovăduire a dreptei credinţe, a dragostei, a păcii şi a bunei
înţelegeri între oameni, în „Studii Teologice”, an V (1953), nr.
9-10, p. 626-642.
19. „…Trebuie să menţionăm şi să accentuăm faptul că, în
viaţa poporului român, afirmă părintele profesor, cultul
divin public a îndeplinit, în afară de scopul sau rostul său
religios, de a satisface nevoile sufleteşti ale credincioşilor, şi
pe acela de a păstra unitatea românilor şi credinţa cea
adevărată sau legea strămoşească. Nicăieri nu s-au simţit
românii mai în siguranţă şi mai uniţi ca în jurul altarului şi
al Sfintei Liturghii. În acest sens, putem afirma că, în
vremuri de restrişte, cultul divin a fost scut şi pavăză
împotriva uneltirilor şi tendinţelor de dezbinare a credinţei
şi a neamului. Credincioşii au găsit în locaşul de cult şi în
slujbele săvârşite aici, adăpost şi mângâiere, stabilitate şi
siguranţă, păstrând, o dată cu credinţa, şi unitatea lor
naţională (Care este atitudinea Bisericii Ortodoxe Române faţă de
problema înnoirii cultului?, [în] Tradiţie şi înnoire în slujirea
liturgică, vol. I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi,
1996, p. 18); „Mai mult chiar, în anii totalitarismului ateu
comunist, cultul divin public a constituit principalul mijloc
de a păstra credinţa creştină, împotriva propagandei ateiste,
şi de a-i păstra pe credincioşi uniţi şi ataşaţi de Biserică. Ei
găseau în cult şi o formă de protest şi de opoziţie faţă de
ideologia impusă cu forţa şi care nu avea nimic cu fondul
religios structural al credincioşilor români” (Viaţa religioasă
în Biserica Ortodoxă Română, în vol. Biserica în Misiune.
Patriarhia Română la ceas aniversar, Editura Institutului Biblic
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
2005, p. 343). V. şi Cultul divin public ortodox, factor de stabilitate
în viaţa credincioşilor , [în] vol. Biserica Ortodoxă în Uniunea
Europeană, op. cit, p. 21 şi urm.