The Wallachian-Bulgarian Kingdom of Asan in “The Sprite of the Earth”,
a “Wallachian Myth” by Valeriu Anania
In the play Greul pământului (The Sprite of the Earth) (1982), the myth of the earth is the setting for the heroes of the story. The author had manifested his belief that the Romanian people is mainly a carrier (and an expression) of a myth of the earth, even if an explicit documentary proof does not exist in the folkloric literature. Mistica pământului (The Mystique of the Earth) an article previous to the drama, is the expression of the writer’s belief regarding the existence of this phenomenon in the Romanian popular culture up to even suggesting the chthonic as natural psycho-analytical feature of local ethnicity. What Valeriu Anania performs in The Sprite of the Earth is the expression of his imagination regarding what could have been atemporal, or could imponderably be the essence and shape of this mystique of the earth. We witness the cultured creation of a pretended popular mythology, even more than in the case of “heraldic legend” from The Star of the Bison (1971). The playwright even over passes the previous attempts, so specific to his dramaturgy, to explain “the germinal metaphor of the myth”. This is a risky bet, won only partially, but more convincing than the previous historical drama.
Keywords: modern Romanian literature, Valeriu Anania, plays, Byzantium, myths of the earth, Wallachians
[1] 1. Cf. Valeriu Anania, Greul pământului. Mit valah în devenire, apud Valeriu Anania, Greul pământului, o pentalogie a mitului românesc, Bucureşti, Editura Eminescu, 1982, II, p. 288. Toate trimiterile prezentului studiu se vor face la această ediţie a piesei.
[1] 2. Vezi Lucian Vasile Bâgiu, Etnogeneza moldo-vlahilor şi întemeierea voievodatului Moldovei în poemul dramatic „Steaua zimbrului” de Valeriu Anania, în Philologica Jassyensia, nr. 2/2009, p. 7-20.
[1] 3.Vezi Valeriu Anania, Câte ceva despre Ion Luca (în Îndrumător bisericesc, Episcopia Romanului şi Huşilor, 1986, apud Valeriu Anania, De dincolo de ape. Pagini de jurnal şi alte texte, Ediţie îngrijită de Ioan-Nicu Turcan, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, p. 104), în care autorul se concentrează pe relaţia dintre dramaturgul Ion Luca şi spiritul ortodox-bizantin, relevând conţinutul a două dintre piesele acestuia, Femeia Cezarului şi Năframa iubitei.
[1] 4. Menţionăm că parafrazarea, de către dramaturgul Valeriu Anania, a textului biblic, se face după ediţia „standard” la acea epocă (1982), anume traducerea, din 1936, a Vechiului Testament, după textul masoretic, de către Gala Galaction, Vasile Radu şi Nicodim Munteanu. Vreme de opt decenii aceasta a fost versiunea mereu reeditată de către Biserica Ortodoxă Română, până în anul 2001, când Bartolomeu Valeriu Anania oferă o nouă versiune, după Septuaginta, a Vechiului Testament, care nuanţează distinct expresia pasajului în discuţie prin sintagma „colibă prădată”, preferată aceleia de „ruină”. Întrucât autorul nu prefigurează, în anul 1982, în piesă, propria traducere a psalmului, am optat pentru citarea textului biblic din singura ediţie/versiune în circulaţie la acea epocă.
[1] 5. Lucian Blaga, Evoluţii şi involuţii în Spaţiul mioritic, apud. Lucian Blaga, Opere, 9, Trilogia culturii, Ediţie îngrijită de Dorli Blaga, studiu introductiv de Al. Tănase, Bucureşti, Editura Minerva, 1985, p. 298.
[1] 6. Vezi Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinşi, Bucureşti, Editura Florile Dalbe, 1995, p. 150.
[1] 7. Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea: răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densuşianu, Bucureşti, Editura Univers, 1976, p. 267-275.
[1] 8. Valeriu Anania, Mitologia românească, în Revista de istorie şi teorie literară, 1-2/1987, Răspuns la ancheta publicaţiei, apud Valeriu Anania, Din spumele mării Pagini de religie şi cultură, Ediţia îngrijită şi postfaţă de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995, p. 122.
[1] 9. Ibidem, p. 123.
[1] 10. I.-A. Candrea, Privire generală asupra folclorului românesc în legătură cu alte popoare, litogr., Bucureşti, I, 1933-1934; II, 1935, p. 367, apud Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987, p. 422.
[1] 11. Cf. Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 421.
[1] 12. Ibidem, pp. 421-422.
[1] 13. Vezi Lucian Vasile Bâgiu “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” în “Du-te vreme, vino vreme!”, poem dramatic de Valeriu Anania, în Transilvania, serie nouă, revistă editată de Centrul Cultural Interetnic Transilvania, sub autoritatea Consiliului Judeţean Sibiu, anul XXXVII (CXIII), 11/ 2008, p. 8-17.
[1] 14. Valeriu Anania, Mistica pământului, în Credinţa, 4/1969, apud Valeriu Anania, De dincolo de ape. Pagini de jurnal şi alte texte, ediţia citată, p. 45-47.
[1] 15. Ibidem, p. 47.
[1] 16. Mircea Eliade, Pământul-mamă şi hierogamiile cosmice, în Mituri, vise şi mistere, Traducere de Maria Ivănescu şi Cezar Ivănescu, Bucureşti, Univers enciclopedic, 1998, p. 166-202.
[1] 17.Valeriu Anania, Mistica pământului, ediţia citată, p. 46.
[1] 18. Ibidem, p. 47.
[1]19.Cf. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987, p. 446.
[1] 20. Ibidem, p. 447.
[1] 21. Vezi Lucian Vasile Bâgiu, „Străinii din Kipukua” de Valeriu Anania – elemente de naratologie, în Annales Universitatis Apulensis, Philologica, 6/2005, Tom 1, Alba Iulia, 2005, p. 347-356.
[1] 22. „Noi, hawaienii, numim o poveste imaginară kaao, iar uneia despre un fapt adevărat, istoric, îi spunem moolelo. Povestirile noastre despre zei, de pildă, sunt moolelo, căci ele istorisesc întâmplări adevărate despre fiinţe reale.” (Valeriu Anania, Opera literară, Străinii din Kipukua, roman, Prefaţă de Aurel Sasu, Cronologia: Ştefan Iloaie. Cluj-Napoca, Editura Limes, 2003, p. 34). Adică în mentalitatea hawaiană, cea care constituie substanţa istoriei romanului (evenimentele denotate se petrec în cvasitotalitate în lumea exotică a insulelor Hawaii) se înregistrează distincţia între povestirea de ficţiune, kaao şi cea factuală, moolelo, dar mitul aparţine, paradoxal, nu imaginarului, ficţiunii, ci factualului, istoriseşte „întâmplări adevărate despre fiinţe reale”.
[1] 23. Vezi Mircea Eliade, Mituri, vise şi mistere, ediţia citată, pp. 11-12.
[1] 24. Valeriu Râpeanu, Greul pământului, apud Valeriu Anania, Greul pământului, II, p. 176.
[1] 25. Valeriu Anania, Câte ceva despre Ion Luca, ediţia citată, p. 104.
