The Illustration of Penance Sacrament. An Iconographic Approach of the Carved Scenes on the Portal of the Protestant Church in Hosman
The western portal of the protestant church of Hosman is a sample of Romanesque style, style brought to Transylvania by the Saxon colonists. Among its decorative elements, containing column’s capitels decorated with patterns very similar to those of the western Giant Portal of St. Stephen Wien Cathedral, we have identified a different approach of carved figures, clustered in specific religious themes.
Considering the themes represented in the portal arches as a narration with specific meaning, after the individual identification of each scene we have connected these scenes to one another, finding as result a pattern of association.
According to this pattern, each part of the assembly corresponds to a specific moment in the framework of general narration, associated in various ways in the process of illustration of the sacrament of Penance.
Keywords: Iconography, Romanesque, Portal, Sculpture, Penance, Sacrament, Confession, Prayer, Salvation, St. Michael, St. Peter, Church, Hosman, Transylvania, Sibiu County
1.[1] Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Bucureşti, 1959, p. 7; Thomas Nägler, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1981, p. 147
2.[1] Alexandru Avram, Arhitectura ecleziastică, în 800 de ani de biserică a germanilor în Transilvania, Catalogul expoziţiei, ed. Thomas Nägler, Heidelberg, 1991, p. 37
3.[1] Pentru vechile denumiri ale localităţilor v. Luca Sabin Adrian, Pinter Zeno Karl, Georgescu Adrian, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu (Situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu, 2003, precum şi Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti, 1967-1968
4.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 57-59; Victor Roth, Geschichte der Deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 24; Walter Horwath, Der Emporenbau der romanischen und frühgotischen Kirchen, în: SV, 58, 1935, p. 70;
5.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 57-59
6.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 159-160
7.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 58-59; Roth, Geschichte… p. 22; Tibor Gerevich, Magyarország Románkori Emlékei, Budapesta, 1938, p. 185
8.[1] (…) amintind îndeaproape, ca motive şi stilizare, balaurii de pe friza de deasupra capitelurilor de la „portalul uriaş” al catedralei din Viena. Vătăşianu, Istoria…. p. 59
9.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 160; Gerevich, Magyarország… p. 185
10.[1] François Garnier, Le langage de l’image au Moyen Age, vol. I (Signification et symbolique), Paris, 1982, p. 129
11.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 160, consideră că personajul îngenuncheat este un ctitor, opinie neîmpărtăşită de autorul acestui articol, care crede că personajul este un simplu credincios, reprezentat în timpul spovedaniei.
12.[1] Încă din secolul al IV-lea Sf. apostol Petru este prezent ca tip iconografic, cu capul rotund, purtând barbă şi tonsura ca o cunună de bucle (în reprezentările de după secolul al XII-lea apare şi bucla de pe frunte), îmbrăcat în tunică şi mantie de apostol. Ca atribut constant el are una sau două chei (Matei 16, 19), în unele situaţii apărând crucea sau cartea. În reprezentările scenei „Judecata de Apoi” el este cel care deschide porţile raiului. (Hiltgart L. Keller, Reclams Lexikon der Heiligen und der biblischen Gestalten. Legende und Darstellung in der bildenden Kunst, Stuttgart, 1975, p. 419-421)
13.[1] Garnier, Le langage… vol. I, p. 113-114;
14.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 160, vede în personajele scenei „doi diaconi”. Personajul cu tonsură este însă un călugăr, calviţia în imaginile medievale având conotaţii negative, în vreme ce tonsura clericală separă clericii de laici (Garnier, Le langage… vol. I, p. 137)
15.[1] Începând cu secolul al IV-lea Sf. Paul (Pavel) rămâne constant în toate reprezentările: cap chel, lunguieţ, cu barbă lungă şi ascuţită, desculţ, cu tunică şi mantie (pallium), ţinând în mâini un rulou de pergament sau o carte (Keller, Reclams… p. 412-413)
16.[1] În reprezentările medievale capul întors, mai mult sau mai puţin în spate în raport cu poziţia umerilor, implică un efort din partea actantului, corespunzând unui act spontan sau reflex determinat de o solicitare exterioară sau de o iniţiativă personală (Garnier, Le langage… vol I, p. 149)
17.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 160; Gerevich, Magyarország… p. 185
18.[1] Garnier, Le langage… vol I, p. 113-114
19.[1] În imaginile medievale reprezentările personajelor conform criteriilor opuse frontal-profil, respectiv stabil-instabil corespund personajelor bune (care acţionează pozitiv), opuse personajelor rele sau aflate sub influenţa unui rău (Garnier, Le langage… vol I, p. 113-114 )
20.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 160; Gerevich, Magyarország… p. 185
21.[1] Vătăşianu, Istoria…. p. 160; Gerevich, Magyarország… p. 185
22.[1] Garnier, Le langage… vol. I, p. 39-40
23.[1] Pentru raporturi dimensionale existente între figuri în imaginile medievale v. Garnier, Le langage… p. 67
24.[1] În stabilirea măsurilor în unitatea iconografică a artei romanice se ia de regulă ca referinţă personajul cel mai important al scenei (Garnier, Le langage… vol. I, p. 69)
25.[1] Garnier, Le langage… vol. I, p. 41
26.[1] Wirth Jean, L’image à l’époque romane, Paris, 1999, p. 100
27.[1] Wirth, L’image… vol. I, p. 101-102
28.[1] Ioan (20, 22-23) Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
29.[1] Pentru figurarea timpului şi a relaţiilor cauzale între personaje, scene, situaţii v. François Garnier, Le langage de l’image au Moyen Age, vol. II (Grammaire des gestes), Paris, 1989, p. 46-49
30.[1] Vătăşianu, Istoria…., p. 160
