On God’s Vestiges in ”Itinerarium mentis in Deum” at Saint Bonaventure (1221-1274)
This study aims at analysing the contemplating course imagined by Saint Bonaventure in Itinerarium mentis in Deum, which has as finality the ecstasy in divine rest. Passionate and tributary to one of the plenary figures of his age – the figure three – Saint Bonaventure builds an ontology of the Trinity which has at its foundation the “threefold path” – purification, illumination, communion – towards the mystic ecstasy and to which a triad existence of the created things corresponds: the sensitive ones, those from the intellect, the intelligible ones. The ingredients used by Saint Bonaventure to decree the theory of illumination in six steps and three stages are Augustine’s path to illumination, the agent (active) intellect of Thomas Aquinas and the subjective experiences from the mystical models. Faith is certified by reason and theology is strengthened by philosophy. The contemplation of the three spheres of creation attests the very vestiges of God. The ecstasy of the “day of rest”, the seventh, crowns the toilling with the “rewards” of knowing and adoring God.
Keywords: vestiges, illumination, God, contemplation, intellect
1.[1] Petru Bejan, Istoria semnului în patristică şi scolastică, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 1998, p. 201.
2.[1] cf. s.v. uestigium ~ (i)ī, n. [dub.] = urmă de picior/pas; (la pl.) urmă, pistă, dâră, traseu, făgaş (lăsată de o fiinţă umană sau o altă creatură) în P. G. W. Glare, Oxford Latin Dictionary (Oxford: Oxford Universitiy Press, 1968-1982), p. 2048.
3.[1] Jaroslav Pelikan, Tradiţia creştină – o istorie a dezvoltării doctrinei. Evoluţia teologiei medievale (600-1300) vol. III., Trad. de Silvia Palade, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p. 290.
4.[1] Augustin, De Trinitate, IV, 2, 4; XII, 15, 25 în PL 42, coll. [0889], [1012].
5.[1] Wilhelm Dancă, Logica filosofică. Aristotel şi Toma de Aquino, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 68.
6.[1] Anton I. Adămuţ, Filosofia Sfântului Augustin, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 112.
7.[1] Wilhelm Dancă, op. cit., p. 66.
8.[1] Ibid., pp. 68-70.
9.[1] Pentru referinţă şi discuţia despre intellectus possibilis şi intellectus agens vezi în Aristotel, Despre suflet, Ediţie bilingvă greacă-română, Traducere, note, îngrijire de ed. de Alexander Baumgarten, Humanitas, Bucureşti, 2005, III, 430a, V, 10-25 şi notele 623, 624, pp. 362-363.
10.[1] Anton Adămuţ, op. cit., pp. 116, 118.
11.[1] Jaroslav Pelikan, op. cit., pp. 303-305.
12.[1] Ibid., p. 326.
13.[1] Bonaventura, Itinerariul minţii în Dumnezeu, Trad. din lb. latină, note şi postfaţă de Gh. Vlăduţescu, ediţie bilingvă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, p. 7.
14.[1] synderesis: în gr. veche synteresis, scânteie a conştiinţei, poate fi pusă în legătură cu syneidesis (conştiinţă); În filosofia scolastică înclinaţie, habitus sau dispoziţie permanentă, înnăscută a minţii de a gândi reguli generale şi universale de conduită morală ce devin principii, din care omul poate raţiona pentru a-şi direcţiona propriile activităţi morale. La Bonaventura există tendinţa de a privi syndereza ca pe o calitate a voinţei umane pe care o înclină să îmbrăţişeze Binele în general; vezi Vernon J. Bourke, s.v. „Synderesis” în Dagobert D. Runes (ed.), The Dictionary of Philosophy, (New York: Philosophical Library, Inc.), 1942. Pentru o discuţie mai pe larg despre relaţia dintre conştiinţă şi syndereză la Bonaventura vezi capitolul 2 „Bonaventure’s View of Conscience and Synderesis”, pp. 21-38, în Douglas C. Langston, Conscience and other virtues: from Bonaventure to MacIntyre, (University Park: The Pennsylvania State University Press), 2001.
15.[1] Bonaventura, op. cit. I, p. 11.
16.[1] Ibid.
17.[1] Ibid., I, p. 12.
18.[1] „Treime mai presus de fiinţă, Supradumnezeule, Susţinătorul înţelepciunii dumnezeieşti a creştinilor, îndrepărtează-ne spre vârful mai presus de cunoaştere şi de exprimare şi culminant al raţiunilor unde misterele simple, frumoase, absolute şi neschimbate ale teologiei sunt acoperite în chip supraluminos în întunericul tainic ascuns, supraluminând supraarătarea lor în cel mai mare întuneric şi umplând minţile fără de vedere în chip cu totul nearătat şi nevăzut de strălucirile suprafrumoase.” din Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre Teologia mistică, I, §1, în „Opere complete şi scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul”, Trad., introd. şi note de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Paideia, Bucureşti, 1996, p. 247.
19.[1] Étienne Gilson, Filosofia în Evul Mediu, Trad. din lb. franceză de Ileana Stănescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 409.
20.[1] Bonaventura, op. cit., I, p. 13.
21.[1] Ibid., I, pp. 14-15.
22.[1] Étienne Gilson, op. cit., p. 409.
23.[1] Bonaventura, op. cit., II, p. 19.
24.[1] Ibid., III, pp. 26-28.
25.[1] Étienne Gilson, op. cit., p. 412.
26.[1] BCOR = Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, The Bible League, Ediţia Dumitru Cornilescu, 1923; Varianta în latină Exodus 3,14: ego sum qui sum (…) qui est misit me ad vos (VULGATA) = Vulgata – Biblia Sacra iuxta Vulgata Versionem (Vulgate Latin Bible), edited by R. Weber, B. Fischer, J. Gribomont, H.F.D. Sparks, and W. Thiele (at Beuron and Tübingen), 1975, 2nd Edition, United Bible Societes, Stuttgart.
27.[1] Étienne Gilson, Tomismul – Introducere în filosofia Sfântului Toma d’Aquino, Trad. din lb. franceză de Adriana Niţă, Trad. din lb. latină de Lucia Wald, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 120.
28.[1] Bonaventura, op. cit., V, p. 40.
29.[1] Ibid., III, p. 28.
30.[1] Ibidem.
31.[1] Ibidem.
32.[1] Ibid., V, p. 43.
33.[1] Jan A. Aertsen, „Ce este prim în mod fundamental? Începuturile filosofiei transcendentale”, Trad. de Dan Săvinescu, în Tătaru-Cazaban, Bogdan (coord.), Pluralitatea metafizicii medievale. Istorie şi structuri, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 105.
34.[1] Christian Trottman, „Probleme de metafizică în Evul Mediu şi Renaştere”, Trad. de Dan Săvinescu, în Tătaru-Cazaban, Bogdan (coord.), Pluralitatea metafizicii medievale. Istorie şi structuri, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 341.
35.[1] Bonaventura, op. cit., VI, p. 46.
36.[1] Ibid., VI, pp. 46-47.
37.[1] Ibid., VI, p. 48.
