Find a journal

Search our journals and articles

Find a journal

Alexandru Matei, Devenirea în poveste a teoriei literare

Download PDF
Magazine: 10 / 2012
Date: 2012
Alexandru MATEI
Universitatea „Spiru Haret“ din Bucureşti, Facultatea de Litere ”Spiru Haret” Universtity of Bucharest, Faculty of Letters
amatei25@yahoo.com

Abstract

Literary theory’s becoming as a story

In the aftermath of the theoretical fashion in the human sciences, French literature metadiscourses come more and more from the historical fields and from ethics: history of ideas (history of the idea of literary theory and that of modern literature, or even of modernity, new historicism, foucauldian archaeology), ethics and pragmatics (what is it good and what is it correct to say about literature, in regard of literary theory, but also what are the heuristic limits of theory put in the day-to-day life context). In the light of these two outlooks, literary theory appears it its own historicity, and the efforts to reveal its historical determinations put modern literature in a more comprehensive light.
Keywords: literary theory, modern literature, French theory, William Marx

Whole article


Deprecated: ltrim(): Passing null to parameter #1 ($string) of type string is deprecated in /home2/revtranro/new.revistatransilvania.ro/wp-includes/formatting.php on line 4496

Note bibliografice

  1. [1] Alexandra Olivotto, Lucia Popa, „Schimbarea imnului : Muzicienii ţin hangul tricolorilor”, Cotidianul, 12 iunie ediţie paper şi 11 iunie, ediţie virtuală la http://www.cotidianul.ro/schimbarea_imnului_muzicienii_tin_hangul_tricolorilor-48396.html
  2. [1] Jean-François Mattéi, Le Regard vide. Essai sur l’épuisement de la culture européenne, Flammarion, 2007
  3. [1] Gallimard, 1998 şi recentă traducere în limba română, Demonul teoriei, Echinox, trad. Gabriel Marian şi Andrei-Paul Corescu.
  4. [1] Sophie Rabau, „Perdre le sens (commun) ? Remarques sur l’histoire de la théorie litteraire”, in Acta fabula, no 0, http://www.fabula.org/lht/0/Rabau.html
  5. [1] Sophie Rabau, Fictions de présence. La narration orale dans le texte romanesque du roman antique au XXe siècle. éditions Champion, Bibliothèque de littérature générale et comparée, 2000.
  6. [1] „Genealogia se opune căutării « originii »” scrie Michel Foucault într-un text fondator : Nietzsche, la genealogie, l’histoire (1971), în Michel Foucault, Dits et ecrits, I, Gallimard, 2001, p.1005.
  7. [1] Dominique Viart, „Les Héritages de Mai 68”, in Ecrire mai 68, Paris, Argol, 2008, p. 12. Trad. noastra.
  8. [1] Tony Duvert, Le Bon sexe illustré, Paris, Minuit, 1974, p. 7.
  9. [1] Bibliografia în domeniu a autorului este impresionantă: L’Histoire en miettes. Des “Annales” à la “nouvelle histoire”, Paris, La Découverte, 1987 ; Histoire du structuralisme. Tome 1 : Le champ du signe, Paris, La Découverte, 1991 ; Histoire du structuralisme. Tome 2 : Le chant du cygne, Paris, La Découverte, 1992 ;Paul Ricoeur. Les sens d’une vie, Paris, La Découverte, 1997 ; Michel de Certeau. Le marcheur blessé, Paris, La Découverte, 2002 ;La Marche des idées. Histoire des intellectuels, histoire intellectuelle, Paris, La Découverte, 2003 ;Paul Ricoeur, Michel de Certeau. Entre le dire et le faire, Paris, Cahiers de l’Herne, 2006 ;Paul Ricoeur et les sciences humaines, Paris, La Découverte, 2007 ;Gilles Deleuze et Félix Guattari, biographie croisée, Paris, La Découverte, 2007.
  10. [1] Paul Veyne, Comment on écrit l’histoire : essai d’épistémologie, Paris, Seuil, 1970, cu cîteva reeditări la care se adaugă eseul „Foucault révolutionne l’histoire” ; Michel Foucault. Sa pensée, sa personne, Paris, Albin Michel, Sciences humaines, 2008.
  11. [1] Michel Wincok : Chronique des années soixante, Seuil, 1987 ; Le socialisme en France et en Europe : XIXe-XXe siècle, Seuil, 1992 ; Histoire de l’extrême droite en France (dir.), Seuil, 1994 ; „ Esprit” : des intellectuels dans la cité, Seuil, 1996 ; Le siècle des intellectuels, Seuil, 1997 ; Les voix de la liberté : les écrivains engagés au XIXe siècle, Seuil, 2001 ; Dictionnaire des intellectuels français (dir.), Seuil, 2002 (cu Jacques Julliard) ; La gauche au pouvoir : L’héritage du Front populaire, Bayard, 2006 (cu Sévérine Nikel) ; 13 mai 1958. L’agonie de la IVe République, Gallimard, 2006 ; La gauche en France, Perrin, 2006 ; 1958. La naissance de la Ve République, Gallimard, 2008.
  12. [1] Toma Pavel, Le Mirage linguistique, Paris, Minuit, 1988 şi Mirajul lingvistic, Bucureşti, Univers, 1993.
  13. [1] Antoine Compagnon, Le Démon de la théorie, Paris, Seuil, 1998.
  14. [1] Pornind de la Les Antimodernes, Paris, Gallimard, 2005 şi continuînd cu ultimele articole: „Joseph Reinach et l’éloquence française”, Commentaire, no 120, 2007-2008, pp. 1041-1053 şi „Vies parallèles”, cronică a două monografii despre Charles Maurras şi Henri Bergson – doi „antimoderni” fie spus în treacăt – în Critique, no 732, mai 2008, pp. 372-383.
  15. [1] Jacques Rancière : Mallarmé, la politique de la sirène, Hachette, 1996 ; La chair des mots. Politique de l’écriture, Galilée, 1998 ; La parole muette. Essai sur les contradictions de la littérature, Hachette, 1998 ; L’espace des mots : De Mallarmé à Broodthaers, Musée des Beaux Arts de Nantes, 2005 ; Politique de la littérature, Galilée, 2007.
  16. [1] Naissance de la critique moderne. La littérature selon Eliot et Valery, Artois Presses Université, 2002, Les Arrières-gardes au XXe siècle. L’Autre face de la modernité esthétique, PUF, 2004 (analizele din aceste două volume vin ca o completare a celor întreprinse de Compagnon asupra aceleiaşi perioade), L’Adieu à la littérature, Paris, Minuit, 2005 şi Le Tombeau d’Œdipe. Pour une tragédie sans tragique, Minuit, 2012.
  17. [1] Jacques Bouveresse, La connaissance de l’écrivain : Sur la littérature, la vérité et la vie, Agone, 2008. Volumul este rezultatul unui curs ţinut de autor la Collège de France în sezonul 2003-2004, iar scriitorul-vedetă este Musil.
  18. [1] Iar cel mai important filozof francez analitic, Pascal Engel, publică prima carte de abordare analitică a istoriei ideilor, dar şi a teoriilor literare franceze de la începutul secolului XX : Les lois de l’esprit : Julien Benda ou la raison, Ithaque, 2012.
  19. [1] „Relaţia privilegiată pe care literatura o întreţine cu cunoaşterea vieţii (adevărate) ţine de faptul că aceasta din urmă este, mai mult sau mai puţin potenţial, intrinsec literară.”, Jacques Bouveresse, op. cit., p. 17.
  20. [1] Les Anormaux apar în 1999, L’Herméneutique du sujet în 2001. Cultura franceză încetase între timp să exporte discurs cultural în Statele Unite, unde lui Foucault şi lui Derrida le fuseseră alocate definiţii simple şi eficiente de lucru : primul este filozoful „relaţiilor de putere”, celălalt filozoful „deconstrucţionist”.
  21. [1] Tendinţă în care se înscriu André Comte-Sponville prin majoritatea cărţilor şi, prin unele volume, Monique Canto-Sperber (de pildă L’Inquiétude morale et la vie humaine, PUF, 2001). Împreună cu reflecţiile istoricului Antichităţii Paul Veyne – mai ales Comment on écrit l’histoire: essai d’épistemologie – această gîndire etică la modă în Franţa anilor 1980 poate fi văzută ca o reacţie anti-utopică la destrămarea filozofiei proiective indexată ideologic din deceniile anterioare.
  22. [1] Roland Barthes, Rome, Memini, 1996.
  23. [1] Gilles Philippe, Sujet, verbe, complément. Le moment grammatical de la littérature française. 1890-1940, Gallimard, 2002. Acest volum al lui Gilles Philippe şi Naissance de la critique moderne… a lui William Marx, apărute ambele în 2002, sînt dedicate unul altuia ; semn că, dacă lipsesc date pentru înregistrarea naşterii unei noi şcoli de teorie literară franceză, există totuşi interese şi practici comune de cercetare la generaţia specialiştilor în literatură aflată în jurul vârstei de 50 de ani. Acest « moment gramatical » coincide cu impunerea valorii stilului personal în detrimentul valorii artizanatului literar.
  24. [1] Laurent Jenny, La fin de l’intériorité. Théorie de l’expression et invention esthétique dans les avant-gardes françaises (1885-1935), Paris, PUF, 2002 şi Je suis la Révolution. Histoire d’une métaphore (1830-1975), Belin, 2008.
  25. [1] Lionel Ruffel, Le Dénouement, Paris, Verdier, 2005. Un volum totuşi inegal, în parte dedicat propunerii conceptului euristic de deznodământ pentru a numi paradigma literară franceză de după Noul roman şi în parte consacrat evidenţierii unei tematici a deznodământului în romanul francez contemporan. Această a doua parte suferă însă de interpretări hazardate.
  26. [1] Dar acelaşi Antoine Compagnon se concentrează în special asupra şarnierei dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea, cu prelungiri pînă în anii 1960, în Cinq paradoxes de la modernité, Seuil, 1990.
  27. [1] Literaturgeschichte als Provokation der Litteraturwissenschaft, Konstanz, 1967. Pe de altă parte, William Marx citează un text anterior, chiar din 1956, al lui Paul De Man, „Impasse de la critique formaliste”, Critique, tome XIV, no 109, iunie 1956, p. 500 în care teoreticianul de origine belgiană face o lectură sceptică – dar în cheie friedrichiană – criticii formaliste: aceasta ar aştepta de la poezie să „astupe prăpastia care sfîşie Fiinţa”. Dar acest enunţ se îndatorează prea mult interpretării poeziei moderne ca discurs nihilist pentru a face figură inovatoare.
  28. [1] Ar trebui scrisă o carte despre felul în care, după cel de-al doilea război mondial, Noul Roman francez s-a revendicat, prin vocea lui Alain Robbe-Grillet de pildă, de la fenomenologia husserliană (chiar dacă lui Husserl îi este alăturat Heidegger) şi în ce măsură această fenomenologie reprezintă o abordare formalistă a mundanităţii al cărei scop este, printre altele, salvarea ei de transcendenţa istoriei prin accesul Daseinului la un timp destinal. Un astfel de studiu ar explica derapajele totalitariste ale unui Heidegger, pe de o parte, dar şi voga franceză a fenomenologiei simultană cu succesul academic şi politic al grupului Tel Quel. Fenomenologia şi formalismul ar putea fi feţele unei aceeaşi modernităţi pentru care lumea şi istoria nu trebuie să se mai întîlnească.
  29. [1] William Marx, Naissance de la critique moderne…, op. cit., p. 200.
  30. [1] Idem, p. 334.
  31. [1] Laurent Jenny, Je suis la révolution, op. cit., pp. 9-10.

Bibliografie

  • Jacques Bouveresse, La connaissance de l’écrivain: Sur la littérature, la vérité et la vie / Writer’s knowledge: On literature, on truth, and on life, Agone, 2008
  • Antoine Compagnon, Le démon de la théorie / The demon of theory, Seuil, Paris, 1998
  • Antoine Compagnon, Les Antimodernes / The antimoderns, Paris, Gallimard, 2005
  • Tony Duvert, Le Bon sexe illustré / The good sex illustrated, Paris, Minuit, 1974
  • Pascal Engel, Les lois de l’esprit: Julien Benda ou la raison / The laws of the spirit : Julien Benda or the spirit, Ithaque, 2012.
  • Michel Foucault, Dits et ecrits / Sayings and writings, I, Gallimard, 2001
  • Laurent Jenny, La fin de l’intériorité. Théorie de l’expression et invention esthétique dans les avant-gardes françaises (1885-1935) / The end of interiority. The theory of aesthetic expression and invention in the French avant-gardes (1885-1935), Paris, PUF, 2002
  • Laurent Jenny, Je suis d’une métaphore (1830-1975) / I am the revolution. History of a metaphor (1830-1975), Belin,
    2008.
  • Jean-François Mattéi, Le Regard vide. Essai sur l’épuisement de la culture européenne / The empty look. Essay on the exhaustion of European culture, Flammarion, 2007
  • Toma Pavel, Le Mirage linguistique / The linguistic mirage, Paris, Minuit, 1988
  • Gilles Philippe, Sujet, verbe, complément. Le moment grammatical de la littérature française. 1890-1940 / Subject, verb, complement. The grammatical moment of French literature. 1890-1940, Gallimard, 2002
  • Sophie Rabau, „Perdre le sens (commun)? Remarques sur l’histoire de la théorie litteraire” / „Losing the (common) sense? Observations on the history of literary theory”, in Acta fabula, no 0, http://www.fabula.org/lht/0/Rabau.html
  • Sophie Rabau, Fictions de présence. La narration orale dans le texte romanesque du roman antique au XXe siècle / Fictions of presence. Oral narrative in fiction from the ancient novel to the 20th century, éditions Champion, Bibliothèque de littérature générale et comparée, 2000.
  • Lionel Ruffel, Le Dénouement / The dénouement, Paris, Verdier, 2005
  • Paul Veyne, Comment on écrit l’histoire: essai d’épistémologie / How on write history: essay on epistemology, Paris, Seuil, 1970