Find a journal

Search our journals and articles

Find a journal

Lucian Robu, „Crucea – punte a Învierii: Tradiţii şi monumente funerare din Olteniaʻʻ

Download PDF
Magazine: 10 / 2012
Date: 2012
Lucian ROBU
Complexul Naţional Astra Sibiu ”Astra” National Museum Complex of Sibiu

Abstract

The Cross – bridge for Resurrection: traditions and funeral monuments from Oltenia

The following book review deals with a cultural product, realized by Astra’s Sibiu Museum researchers during 2010. The main scientific direction of those ethnographic studies reveals the human attitude towards Death, in traditional Romanian culture.

Keywords: Death, cross, resurrection, the afterlife, tradition, graveyard.

Whole article


Deprecated: ltrim(): Passing null to parameter #1 ($string) of type string is deprecated in /home2/revtranro/new.revistatransilvania.ro/wp-includes/formatting.php on line 4496

Note bibliografice

  1. [1] Vovelle, Michel, Vision de la mort et de l’au-delà en Provence du XVe au XIXe siècle d’après les autels des âmes du purgatoire (en collaboration avec Gaby Vovelle), Paris, A. Colin, 1970; Idem, La Ville des morts, essai sur l’imaginaire collectif urbain d’après les cimetières provençaux, 1800-1980 (en collaboration avec Régis Bertrand), Marseille, Éditions du CNRS, 1983; Idem, Mourir Autrefois: Attitudes Collectives Devant La Mort Aux XVII et XVIII Siecles, Paris, 2002; Idem, La mort et l’Occident: De 1300 a nos jours, (Bibliotheque illustree des histoires), French Edition 1983.
  2. [1] Termenul va fi înţeles dincolo de conotaţia sa marxistă.
  3. [1] Sfântul Haralambie este cunoscut ca fiind apărător de ciumă şi de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: „Bucura-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete!“. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său in diferite situaţii grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar şi de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795. Sfântul Haralambie (grec. Haralambos), d. 202, este cel mai bătrân mucenic dintre cei prăznuiţi de creştini. A fost episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică. Pe vremea împăratului Septimiu Sever, când a fost declanşată o nouă perioadă de prigonire a creştinilor, a fost arestat din ordinul proconsulului Lucian al Magneziei. Mărturisindu-şi în continuare credinţa în Hristos şi refuzând închinarea la zeii păgâni, Haralambie a fost martirizat în anul 202. Canonizat, este prăznuit de toate bisericile creştine pe data de 10 februarie.
  4. [1] În acest context invocăm câteva contribuţii istoriografice extrem de importante, pentru acest segment de istorie culturală: Death and Society. Transdisciplinary studies, Mihaela Grancea (coord.), Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008; Eadem, Reprezentări ale morţii în Transilvania secolelor XVI-XX, coord. Mihaela Grancea, Ed. Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005; Discursuri despre moarte în Transilvania secolelor XVI-XX, coord. Mihaela Grancea, Ana Dumitran, Ed. Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 561 pg., 2006; Mihaela Grancea, Epitaful românesc ortodox din perioada regimului totalitar, sursă de investigaţie a atitudinilor în faţa morţii, în Caietele de Antropologie istorică, nr. 1-2, (5-6), Ed. Accent, Cluj-Napoca, pp. 180-200, 2004; Mihaela Grancea, Călători străini despre religiozitatea comunităţilor româneşti (1683-1789), în Transilvanica, an I, nr.1, pp. 86-105, 1999; Gail Kligman, Nunta mortului. Ritual, poetică şi cultură popular în Transilvania, Polirom, 2005; Ştefan Dorondel, Moartea şi apa. Ritualuri funerare, simbolism acvatic şi structura lumii de dincolo în imaginarul ţărănesc, Paideia, Bucureşti, 2004; Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, Nemira, Bucureşti, 1994.
  5. [1] Un grad mare de inedit îl comportă şi horele de pomană de la căpătâiul celui dispărut, atunci când cei dragi defunctului, membrii familiei îi cinstesc memoria printr-o manifestare arhaică de comemorare, printr-un dans la mormânt, prin interpretarea cu ajutorul instrumentelor muzicale, a suitei cântecelor de lume.
  6. [1] Vezi Gheorghe Pavelescu, Pasărea suflet, Alba Iulia, 2009.
  7. [1] Ernest Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Humanitas, Bucureşti, 2005.
  8. [1] Marin Sorescu, La Lilieci (Cărţile I-III), Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2010. Lumea din La lilieci este un univers de sensibilitate şi imaginaţie al Bulzeştilor lui Sorescu spre care poetul se întoarce pentru a –l înregistra cât mai aproape de izvoarele lui. Poetul este în fapt un arheolog care face săpături în adâncurile tradiţiei, care aduce la lumină tiparele arhaice ale trăirii ţărăneşti, aflată într-un proces de deteriorare. La Lilieci este de fapt numele cimitirului din Bulzeşti: o lume aşadar înmormântată dar cu care încă se mai comunică, evocată prin ritualuri de pomenire ce se desfăşoară în chiar acest spaţiu, evident reînviată în cuvânt din memoria localnicilor, din tradiţiile şi folclorul lor.

Bibliografie

  • Mirela Creţu, Ovidiu Baron, coordonatori, Crucea – punte a Învierii . Tradiţii şi monumente funerare din Oltenia, Editura Astra Museum, Sibiu, 2011, 250 p.