Anglo-American models of the interwar „experientialists”
A problem which our litterary history have ussualy ignored was the influence of the English and American Culture towards the Romanian interwar Young Generation, especially from the Criterion group – inspired by the American debates – till some novelistic patterns, poetical or theatrical, inspired by the anglo-saxon sources. Some of the young essaists of the 30‘ts was also particulary interesed by the American or English litterature and cultural mentality. In fact, it was the first time when the Romanian modern culture really meets that pattern, a pattern who became global after few decades. Which were the consequences of those cultural influences – that is the question which this paper tries to answer.
Keywords: authentic, conservative, creuset, generation, imperial identity
1.[1] În jurnalul ei, Jeni Acterian notează, în 23 decembrie 1940, achiziţionarea – pentru colega şi prietena ei, viitoarea prozatoare Alice Botez – a volumului Zgomotul şi furia de Faulkner, în ediţia franceză de la Hachette. Cîteva săptămîni mai tîrziu, într-o însemnare din 13 ianuarie 1941, „realizează” intertextul hamletian al romanului…
2.[1] Articolele în speţă – unele, cu paternitate incertă – au fost reunite pentru prima dată integral în volumul N. Steinhardt Opere 6. Articole burgheze, ediţie îngrijită, adnotări, cronologie şi indice de Viorica Nişcov, Studiu introductiv de Nicolae Mecu, Mănăstirea Rohia/Polirom, Rohia/Iaşi, 2008.
3.[1] Obiceiuri şi tradiţii engleze, în Revista burgheză, nr. 2, 20 nov. 1934. Pentru o analiză mai amplă a incidenţelor conservatorismului anglo-saxon la N. Steinhardt şi colegul său de la Revista burgheză Emanuel Neumann, v. George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii. O perspectivă monografică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009.
4.[1] Iar din rîndul generaţiei anterioare, trebuie neapărat menţionat numele lui Cezar Petrescu, romancier de succes cu care Mircea Eliade a avut un “comerţ” destul de bun…
5.[1] Referinţe în Cătălin Ghiţă, Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Editura Institutul European, Colecţia „Academica”, Iaşi, 2011, p. 176. De notat analogia dintre „geneza” nuvelei Un om mare (1945) şi cea a experienţelor cu mescalină ale lui Huxley, cu precizarea că „trip-ul” lui Eliade precede cu cîţiva ani experienţele scriitorului englez – v. relatarea lui Matei Călinescu, via Mac Linscott Rickets, despre o confesiune diaristică eliadiană, în Andrei Oişteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie, literatură, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 350.
6.[1] O apropiată a filozofiei anglo-saxone venită dinspre cursurile lui Nae Ionescu spre linia analitică şi logico-matematică a lui Russell şi Whitehead, via empirismul senzualist al filosofiei lui Locke şi Hume, este Jeni Acterian – v. Jurnalul unei fete greu de mulţumit. 1932-1947, text ales şi note biografice de Arşavir Acterian, ediţie îngrijită, traduceri din franceză, note bibliografice şi prefaţă de Doina Uricariu, ediţia a II-a, revăzută, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007. Jurnalul oferă un eşantion semnificativ de lecturi şi preferinţe anglo-saxone „modelatoare” pentru tinerii intelectuali emancipaţi din epocă.
7.[1] Romanul oceanografic, Vitrina literară, 18 martie 1934.
8.[1] Mircea Eliade, Despre Aldous Huxley, în Insula lui Euthanasius, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1943. Pentru Anişoara Odeanu, în perioada publicisticii sale pro-hitleriste, „cine l-a citit pe Huxley înţelege motivele pentru care se prăbuşeşte imperiul englez”, în Literatura ca mijloc de propagandă, Viaţa, 19 iunie 1942, op.cit., p. 105. În treacăt fie spus, îtreagă generaţia anilor ’30 a fost atrasă de „intelectualismul” experimentator huxleyan – v. Anton Holban, În marginea lui Huxley, personajul Dania din Jocurile Daniei, modelat după Grace din povestirea Deux ou trois Graces ş.a. în treacăt fie spus, Holban se declara un admirator al lui Huxley, despre care a scris elogios, dar nu-l agrea deloc pe Joyce.
9.[1] Un elogiu al modelului american, de tip „creuzet” – în opoziţie cu „decadenţa” Europei occidentale, dar în acord cu „resurecţia” Estului, a Orientului şi ţărilor Lumii a Treia – întîlnim şi în interviul pe care Eliade i-l va acorda la Chicago lui Adrian Păunescu în 1971, reluat în volumul Sub semnul întrebării, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1979: „În America întîlneşti prima societate de nivel mondial, nu numai multinaţională şi multilingvistică, ci şi multirasială. (…) Aşa ceva nu se mai cunoaşte de la căderea Imperiului Roman. Coexistenţa şi inevitabila tensiune rasială şi culturală constituie, în fond, sursa celor mai variate şi neaşteptate creaţii. Importanţa experienţei americane pentru istoria contemporană este considerabilă: în creuzetul de astăzi se pregăteşte un tip de civilizaţie care ar putea însemna şi începutul unei noi epoci” (p. 254).
10.[1] Azi, anul II, nr. 1, ianuarie 1933, pp. 572-573, reprodus în Emil Cioran, Revelaţiile durerii, ed. de Aurel Sasu şi Mariana Vartic, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1990, pp. 36-37.
11.[1] Emil Cioran, Despre Franţa, stabilirea textului, prefaţă şi note de Constantin Zaharia, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011, p. 84.
12.[1] Romanul insular, în Cuvântul, 5 februarie 1930, reprodus după Mihail Sebastian, Jurnal de epocă. Publicistică, ediţie îngrijită şi studiu interoductiv de Cornelia Ştefănescu, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Bucureşti, 2002, pp. 104-105.
13.[1] Notă la un roman englez, în RFR, ianuarie 1935, apud. op. cit. pp. 141-146.
14.[1] Iordan Chimet, op. cit., pp. 39-45.
15.[1] Note despre literatură şi imoralitate, în Cuvântul, 31 mai 1931, apud. op. cit., pp. 133-135.
16.[1] V. Paul Bailey, Mihail Sebastian: consolările muzicii & ale literaturii, traducere de Marius Chivu, în Dilemateca, an 4, nr. 32 (ian. 2009), p. 80-82.
