Possible Typologies in Contemporary Comedy
Comedies imply the existence of some typologies of characters that give flavor and individuality to this literary genre. This is the way in which the so-called type characters – characterized by defining features – appear. This work analyzes the
new theories on the characters’ typology from contemporary comedy which tends to lose its purity. Current critical approaches identify not only characters belonging to typical typologies of a comedy, but also types and characters taken from tragedy. Type-characters specific to comedies are either social types dominated by exaggerated vices or human types characterized by general representatives such as: the fool and the jester. From tragedy, we encounter in contemporary comedy the image of the hero – often a non-hero or, more accurately, a pseudo-hero and the incarnation of destiny – it appears in the present as the representation of God. Type characters are determined by the obvious traits that fail to exceed them, living in its stereotype. Thus, as works of border, contemporary comedies give birth to a character dominated by ambiguity and heterogeneity.
Keywords: Comedy, contemporary character, Type-character, typology, heterogeneity, ambiguity
1. Patrice Pavis, Dictionnaire du théâtre. Paris: Editions Dunod,
1997, p. 394
Notă: Toate citatele din teoreticieni străini utilizate în lucrarea
de faţă sunt traduceri proprii
2. Robert Abirached, La crise du personnage dans le theatre moderne,
Paris, Editions Gallimard, 1994, p. 41
3. Robert Abirached, op.cit., p. 42
4. Vezi Michel Corvin, Dictionnaire enciclopedique du théâtre, Paris,
Edition Larousse-Bordas, 1998, p. 1669
5. În acest sens, Marian Popescu afirma: „Din punctul de
vedere al deschiderii, comedia lui Caragiale poate fi un model de
pregătire a lansării personajului comic.” (Teatrul ca literatură,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1987, p. 69)
6. Anne-Marie Hinault, Le théâtre de Friedrich Durrenmatt et le genre
de la comédie noire, Thèse doctorale, Septembre, 1993, sous la
direction de Micheline Kessler, p. 90
7. Ne uităm doar spre Occident. Ne uităm ţintă spre Occident (…). Avem
o limbă comună. Avem valori comune. Avem o direcţie comună în care
privim. (Matei Vişniec, Omul din cerc (antologie de teatru scurt
1977-2010), Piteşti, Editura Paralela 45, 2011, p. 309-310)
8. Romul Munteanu vorbea despre această tehnică utilizată în
teatrul contemporan, prin care personajele nu mai au
caracteristici personale, pot foarte uşor să fie luate drept alte
personaje, să se schimbe între ele: „Când procedeul de a folosi
personaje interşanjabile este folosit intenţionat, el este utilizat
ca un artificiu literar pentru a sugera căderea în anonimat.”
(Farsa tragică, Bucureşti, Editura Univers, 1989, p. 95)
9. Georges Zaragoza, Le personnage de theatre, Paris, Editions
Armand Colin, 2006, p. 135
10. Michel Corvin, Lire la comedie, Paris, Editions Dunod, 1994,
p. 198
11. Anne Marie Hinault, op.cit, p. 97
12. Anne-Marie Hinault, op.cit, p. 99
13. Jean-Pierre Ryngaert, Introduction a l’analyse du theatre, Paris,
Editions Armand Colin, 2010, p. 112
14. Mircea Ghiţulescu îl vede pe Arhimede ca un „geniu
pragmatic redus la proporţii de consum”, (Istoria literaturii
române. Dramaturgia, Bucureşti, Editura Academiei Române,
2007, p. 449)
15. „Petru este un personaj uimitor, amestec de gravitate şi
farsă, de înţelepciune şi de nebunie, un ecou civilizator capabil
să ia în derâdere civilizaţia, vital, extravagant, un Danton
camilpetrescian într-o piesă pseudoistorică”
16. (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole
de literatură, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008, p. 1415)
17. Robert Abirached, op.cit., p. 162
18. Mircea Ghiţulescu, op.cit, p. 432
19. Jean-Pierre Ryngaert, op.cit, p. 115
20. Henry Gouhier, Le theatre et l’existence, Paris, Librairie
Philpsophique J. Vrin, 1991, p. 3
21. Georges Zaragoza, op.cit., p. 25
22. Marian Popescu, op.cit., p. 74
Abirached, Robert. La crise du personnage dans le théâtre moderne, Paris, Edition Gallimard, 1994
Băieşu, Ion. Boul şi viţeii, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1982
Corvin, Michel. Dictionnaire encyclopédique du théâtre, Paris, Edition Larousse-Bordas, 1998
Corvin, Michel. Lire la comédie, Paris, Edition Dunod, 1994
Gârbea, Horia. Decembrie, în direct: Texte pentru teatru, Bucureşti, Editura ALLFA, 1999
Ghiţulescu, Mircea. Istoria literaturii române. Dramaturgia, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007
Gouhier, Henry. Le théâtre et l’existence, Paris, Librairie Philpsophique J. Vrin, 1991
Hinault, Anne-Marie. Le théâtre de Friedrich Durrenmatt et le genre de la comédie noire, Thèse doctorale, Septembre, 1993, sous la direction de Micheline Kessler
Lustig, Adrian. Poker şi alte două comedii: teatru, Bucureşti, Editura Compania, 2003
Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008
Mazilu, Teodor. Teatru, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971
Munteanu, Romul. Farsa tragică, Bucureşti, Editura Univers, 1989
Pavis, Patrice. Dictionnaire du théâtre, Paris, Edition Dunod, 1997
Popescu, Marian. Teatrul ca literatură, București, Editura Eminescu, 1987
Ryngaert, Jean-Pierre. Introduction a l’analyse du théâtre, Paris, Edition Armand Colin, 2010
Solomon, Dumitru. Beţia de cucută, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984
Sorescu, Marin. Teatru: A treia ţeapă; Răceala; Vărul Shakespeare. vol. 2. Bucureşti, Editura Art, 2007
Vişniec, Matei. Omul din cerc (antologie de teatru scurt 1977-2010), Piteşti, Editura Paralela 45, 2011
Zaragoza, Georges. Le personnage de théâtre, Paris, Edition Armand Colin, 2006
Zografi, Vlad. America şi maculatura, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007
Zografi, Vlad. Petru sau Petele din soare, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007
