Cornel Regman – the critic of the next day
After his debut à la manière de Călinescu, where one could notice the pleasures he takes in rendering the analytical discourse as a narrative, in the extensive quotation and the practice of a wide comparatism (besides the debt he pays, thematically and stylistically, to the proletcultism), Cornel Regman starts off, beginning with his volume Cărţi, autori, tendinţe (Books, Writers, Trends), with the process directed against the literary morals, listing in good humour all the maladies of the meta-literary: the improper use of terminology, the abuse of neologisms, or, as appropriate, of regionalisms, the harmful rush for “creativity” in criticism. He becomes a creditable quibbler of the post-war critic phenomenon, the only one imposing this task upon himself and fully respecting it, especially when it comes about the tireless watch over the literary chronicle. Feared, and thus, less loved, he played the part of a law enforcement officer on the field of literary criticism, where he strived to ensure the guard and protection of the critical cause, as his precursor – Şerban Cioculescu. Most of the penalty-charge reports he issued were for the “creative criticism”, for those who put exaggerated stake on intuition, impression and literaturization. His ‘allies’ in this effort were the polemic, after Cioculescu’s manner, and an eye especially trained for finding flaws, syncope, critical heart failures. The part Cornel Regman plays, after he becomes the writer of a column of critics’ critique, is that of “the critic of the next day”, in the rear guard of the literary phenomenon, making interventions which aim to specify, grade and label correctly the literary present.
Keywords: contemporary Romanian literature, post-war literary criticism, literary chronicle, Lovinescianism, Calinescianism, polemic, objective perspective, axiological verdict, colloquial style.
1.[1] Spre deosebire de confraţii care, având la activ aceleaşi păcate, au preferat să adopte politica struţului, C. Regman a vorbit ulterior deschis despre concesiile făcute în anii ’50, când a crezut „că poţi rămâne tu însuţi făcând pe placul altora“, dar s-a înşelat: „Grea osândă – scrisul acela! E ca şi cum ţi-ai fi vândut umbra. Decupat în serie, pe un fond neutru, nu mai exprimai nişte gânduri ale tale, ci biete truisme închiriate, cărora te străduiai zadarnic să le dai o notă de intimitate. E ca şi cum ai fi completat nişte formulare într-o sală de aşteptare“ – Întrebările revistei Vatra, convorbire cu Valentin Borda, în Noi explorări critice, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1982, p. 223.
2.[1] C. Regman, „Baltagul“ în cadrul creaţiei sadoveniene, în Confluenţe literare, ed.cit., p. 18.
3.[1] Idem, Lumea şi sensul „Momentelor“, în Confluenţe literare, ed.cit., p. 171.
4.[1] Idem, Geo Bogza al laudei şi blestemului, în Confluenţe literare, ed.cit., p. 227.
5.[1] Ibidem, pp. 227-228.
6.[1] C. Regman, Neculuţă şi Bacovia, în Confluenţe literare, ed.cit., p. 286.
7.[1] Idem, Încă o dată despre limbajul criticii literare, în Cărţi, autori, tendinţe, ed.cit., p. 195.
8.[1] Ibidem, p. 195.
9.[1] C. Regman, Mult-prea-grăbitul Guga, în Colocvial, ed.cit., pp. 51-52.
10.[1] Idem, Criticii despre critică în volumele anului 1974, în Colocvial, ed.cit., p. 90, s.a.
11.[1] Idem, Răspunzând Milcoviei, interviu realizat de Florin Muscalu, în De la imperfect la mai puţin ca perfect, ed.cit., p. 239.
12.[1] Ibidem, p. 243, s.a
13.[1] C. Regman, Critică fără polemică?, în Noi explorări critice, ed.cit., p. 15.
14.[1] Idem, Romanul – patria personajului, în Colocvial, ed.cit., p. 226
15.[1] Idem, Un nou tip de polemică…, în Colocvial, ed.cit., p. 167.
16.[1] Ibidem, p. 168.
17.[1] C. Regman, Critica şi noul exclusivism, în Selecţie din selecţie, ed.cit., p. 480.
18.[1] Idem, Programul criticului, în Colocvial, ed.cit., p. 175, s.a.
19.[1] Ibidem, p. 175, s.a.
20.[1] C. Regman, Despre unele trasee biografice, despre proza actuală şi o elucidare polemică, în Nu numai despre critici, ed.cit., p. 305-306.
21.[1] Idem, Dialog la „aniversară“, interviu realizat de N.Florescu, în Dinspre „Cercul literar“ spre optzecişti, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1997, p. 74.
22.[1] Gh. Grigurcu, Cornel Regman, în Idei şi forme critice, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1973, pp. 96-100.
23.[1] N. Manolescu, Cornel Regman – Nu numai despre critici, în Literatura română postbelică.Lista lui Manolescu, Vol.III – Critica.Eseul, ed.cit., p. 115.
24.[1] C. Regman, Dintr-un interviu…, realizat de Petru Sfetca, în Cică nişte cronicari…, ed.cit., p. 300.
25.[1] Ibidem, pp. 302-303.
26.[1] C. Regman, Epilog sau cronica unei cronici la „cronica cronicii“, în Cică nişte cronicari…, ed.cit., p. 230, s.a.
27.[1] Idem, „Micile“ subterfugii ale criticii, în Cică nişte cronicari…., ed.cit., p. 222.
28.[1] Ibidem, p. 225.
29.[1] C. Regman, Critica – nici inerţie, nici chiromanţie, în Cică nişte cronicari…, ed.cit., pp. 157-158, s.a.
30.[1] Ibidem, p. 158.
31.[1] Ibidem, p. 158.
32.[1] C. Regman, „Echinoxul nebunilor“ şi delirul criticilor, în Selecţie din selecţie, ed.cit., p. 307, s.a.
33.[1] Idem, Criticul întreg, în Colocvial, ed.cit., p. 238, s.a.
34.[1] Idem, „Îngerul a strigat“ – criticii s-au predat, în Selecţie din selecţie, ed.cit., p. 332.
35.[1] Idem, O interpretare nouă a operei lui L.Rebreanu.Cât de nouă?, în Cică nişte cronicari…, ed.cit., p. 36.
36.[1] Idem, Rocada, în Colocvial, ed.cit., p. 153.
37.[1] Idem, „Îngeri biciuiţi“ sau suprarealism fără voie, în Cică nişte cronicari…, ed.cit., p. 56.
38.[1] Ibidem, p. 56, s.a.
39.[1] C. Regman, G.Hagiu asumându-şi riscurile, în Cică nişte cronicari…, ed.cit., p. 112.
40.[1] Idem, Răspunzând întrebărilor revistei Vatra, interviu realizat de N.Băciuţ, în Nu numai despre critici, p. 303, s.a.
41.[1] Idem, Critica literară şi dictatura cenzurii, în Dinspre „Cercul literar“ spre optzecişti, ec.cit., p. 267.
42.[1] Ibidem, p. 269.
43.[1] C. Regman, Fericita exprimare sau despre „Obligado“, în De la imperfect la mai puţin ca perfect, ed.cit., p. 18.
44.[1] Ibidem, p. 19, s.a.
45.[1] C. Regman, Romanul – patria personajului, în Colocvial, ed. cit., p. 222, s.a.
46.[1] Ibidem, p. 222, s.a.
47.[1] Ibidem, p. 222.
48.[1] C. Regman, Al.Ivasiuc şi aventurile scriiturii, în Selecţie din selecţie, ed.cit, p. 346.
49.[1] Idem, Despre „Şcoala de la Târgovişte“, interviu realizat de N.Oprea, în Patru decenii de proză literară românească, Bucureşti, Ed. Institutul Cultural Român, 2004, p. 286.
50.[1] Ibidem, p. 286.
51.[1] C. Regman, Blajinul şi agreatul sau despre Nedelciu, în De la imperfect la mai puţin ca perfect, ed.cit., 63.
52.[1] N. Manolescu, Cornel Regman – Nu numai despre critici, în Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III – Critica.Eseul, ed. cit., p. 116..
53.[1] C. Regman, O ştiinţă şi o morală a pământului: geobogzia, în Colocvial, ed.cit., pp. 62-64.
54.[1] Idem , Premii literare pentru urmaşii lui Nastratin, în Colocvial, ed.cit., p. 73.
55.[1] Idem, Radu Stanca şi măştile, în Seleţie din selecţie, ed.cit., p. 149.
56.[1] Idem, Şt.A.Doinaş: Omul cu compasul, în Selecţie din selecţie, ed.cit., p. 136.
57.[1] Idem, Doinaş refuzat de critici, în Selecţie din selecţie, ed.cit., p. 165, s.a.
58.[1] Ibidem, p. 166.
59.[1] C. Regman, Cezar Baltag – Selecţie din selecţie, în Selecţie din selecţie, ed.cit., p. 267.
60.[1] Ibidem, p. 269.
61.[1] Ibidem, p. 272.
62.[1] C. Regman, Semne noi de lirism, în Colocvial, ed.cit., p. 285, s.a.
63.[1] Ibidem, p. 289.
64.[1] C. Regman, Cărt(ur)ăreşte, în Nu numai despre critici, ed.cit., p. 211.
65.[1] C. Regman, Competiţia continuă. Generaţia 80 în texte teoretice, în Dinspre „Cercul literar“ spre optzecism, ed.cit., p. 208, s.a.
