Anglo-American models of the interwar “experientialists”
A problem which our litterary history have ussualy ignored was the influence of the English and American Culture towards the Romanian interwar Young Generation, especially from the Criterion group – inspired by the American debates – till some novelistic patterns, poetical or theatrical, inspired by the anglo-saxon sources. Some of the young essaists of the 30‘ts was also particulary interesed by the American or English litterature and cultural mentality. In fact, it was the first time when the Romanian modern culture really meets that pattern, a pattern who became global after few decades. Which were the consequences of those cultural influences – that is the question which this paper tries to answer.
Keywords: authentic, conservative, creuset, generation, imperial identity
1.[1] V. Rodica Pioariu, On Romanian-American Cultural Relations in the Interwar Period, în Analele Universităţii din Alba-Iulia, Philologica, tom 3, 2003. Textul cuprinde şi o concludentă, deşi succintă, „panoramare” a traducerilor româneşti din literatura americană în anii ’30-‘40, dar şi a primelor traduceri/promovări ale literaturii române în Statele Unite de la finele anilor ‘20.
2.[1] V. Aurel Storin, Teatrul românesc de revistă. Istorie. Dimensiuni. Pericole. Destine, Editura SCRIB, Bucureşti, 2011, p. 102.
3.[1] O frumoasă reconstituire a influenţei cinematografului american asupra tineretului epocii în Iordan Chimet, Cele două Europe, cele două Românii, Editura Noul Orfeu, Bucureşti, 2004, pp. 152-159.
4.[1] Date concludente, deşi incomplete, în Dicţionarul cronologic al romanului tradus în România de la origini pînă la 1989, Academia Română, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca, 2005.
5.[1] Nicolae Iorga, America şi românii din America. Note de drum şi conferinţe, Vălenii de Munte, 1930. Va urma, în 1932, un volum despre „lecturile americane” ale istoricului (care a tradus onorabil din poeţi americani precum Emiliy Dickinson sau Carl Sandburg); şapte dintre conferinţele pe care acesta le va ţine la Teatrul Naţional din Bucureşti la începutul anilor ‘30 au ca obiect literatura americană. În 1926, acelaşi Iorga publica la Cleveland, Ohio, un volum de Scrisori către românii din America, reunind corespondenţe vizînd intensificarea relaţiilor româno-americane. Textele au fost tipărite iniţial în paginile periodicului de limbă română America din localitate.
6.[1] O sinteză a datelor declinului francez interbelic – atît în raport cu Germania, cît şi cu Statele Unite – în Lucian Boia, Franţa, hegemonies ou decline? Traducere din franceză de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009.
7.[1] V. Analiza spectrală a Europei, traducere de Victor Durnea, Editura Institutul European, Colecţia „Eseuri de ieri şi de azi”, Iaşi, 1993. Filozoful balt, fondator al „Şcolii de înţelepciune de la Darmstadt” , vede în România un potenţial de renaştere spirituală a Bizanţului, dar atrage totodată atenţia asupra lipsei de „forţă interioară”.
8.[1] Mai mult decît un profil cultural-civilizaţional, lucrările sistematizează un tip antropologic – v. Petru Comarnescu, Homo americanus. Cu un portret de Miliţa Pătraşcu, Colecţia Criterion, Bucureşti, 1933, Zgîrie-norii New York–ului, Colecţia Criterion, Bucureşti, 1933, America văzută de un tînăr de azi, Adeverul, Bucureşti, 1934, Editura Vremea, Bucureşti, 1933, Chipurile şi priveliştile Americii. Cu 18 gravuri, 2 hărţi şi coperta de Petre Grant, Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti, 1940.
9.[1] Mac Linscott-Ricketts, Rădăcinile româneşti ale lui Mircea Eliade. 1907-1945, traducere de Virginia Stănescu, Mihaela Gligor, Irina Petraş, Olimpia Iacob şi Horia Ion Groza, Bucureşti, Criterion Publishing, 2004, p. 180.
10.[1] Mai multe date despre biografia lui Petru Comarnescu în prima monografie dedicată lui – Monica Grosu, Petru Comarnescu, un neliniştit în secolul său, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Colecţia „Biblioteca tînărului scriitor”, Cluj-Napoca, 2008. La finele anilor `60, spre sfîrşitul vieţii, lui Petru Comarnescu i se va permite să viziteze Occidentul – inclusiv Statele Unite – în calitate de informator al Securităţii pe lîngă exilaţii români (între care Emil Cioran), trimiţînd note sub numele de cod „Anton”, v. Stelian Tănase, Cioran şi Securitatea, Editura Polirom, Colecţia „Istorii subterane”, Iaşi, 2008. Destinul său fusese, oricum, frînt.
11.[1] Mircea Eliade, Oceanografie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, pp. 83-84.
12.[1] Mircea Eliade, Memorii 1907-1960, ediţia a doua revăzută şi indice de Mircea Handoca, Editura Humanitas, Colecţia „Memorii-Jurnale”, Bucureşti, 1997, p. 255.
13.[1] Mircea Eliade, op. cit., p. 110.
14.[1] Cîteva satire spumoase la adresa americanismului cultural în Antisthius, În genul tinerilor…, Editura Cultura Poporului, Bucureşti, 1934, dar şi în N. Steinhardt, Călătoria unui fiu risipitor, prefaţă de Ioan Pintea, Editura Adonai, fără localitate, 1995. Vezi şi consideraţiile despre epoca „anilor nebuni” din Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului Editura Albatros, Bucureşti, 1982.
15.[1] Pentru evocări expresive ale vogii „subversive” a western-ului, a cinematografului hollywoodian şi a vedetelor de origine evreiască (E. G. Robinson, Bette Davis, Judy Garland ş.a.) în primii ani ai regimului Antonescu, apoi, după interzicerea filmelor americane, a teatrului de peste Ocean, v. Iordan Chimet, op. cit, pp. 153-155.
16.[1] Jurnalul lui Sebastian consemnează pe 17 noiembrie 1943 lecţia de deschidere a lui Dragoş Protopopescu – miltant legionar fervent – în care acesta făcea apologia modelului britanic, ignorînd, ca şi auditoriul la fel de legionarizat, faptul că elogiază un adversar al Axei, v. Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944, text îngrijit de Gabriela Omăt, prefaţă şi note de Leon Volovici, Editura Humanitas, Colecţia „Memorii/Jurnale”, Bucureşti, 2002, p. 533
17.[1] Apărut pentru prima oară în 1923 la Cernăuţi, textul a fost reeditat de curînd sub titlul Valoarea latină a culturii engleze. O prelegere celebră, ediţie îngrijită de C. George Săndulescu şi Liadia Vianu, Contemporary Literature Press, Bucureşti, 2011.
18.[1] Referinţe sugestive la tradiţia majoritar anglo-americană a „scrisului feminin” întîlnim şi în publicistica Anişoarei Odeanu, unde nume ca Emily Brontë, Mary Webb, Katherine Mansfield, Norah James, Margaret Mitchell, Pearl S. Buck ş.a. apar frecvent. Vezi, îndeosebi, Femei cu destin excepţional şi Pentru o istorie a scrisului feminin, în vol. Doina Peteanu (Anişoara Odeanu), Publicistică la „Viaţa”, editori Eugen Beltechi şi Gheorghe Luchescu, Cuvînt înainte de Cornel Ungureanu, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2009.
19.[1] Cunoscuta pictoriţă, poetă şi traucătoare va publica, în 1947, prima antologie românească a poeziei moderne americane (Antologia poeziei americane moderne de la Whitman la contemporani, Editura de Stat, Bucureşti).
20.[1] Reconstituiri ale “cazului” D.H. Lawrence în România, în Mircea Anghelescu, Mistificţiuni (Falsuri, farse, apocrife, pastişe, pseudonime şi alte mistificaţii în literatură), Editura Compania, Colecţia “AltFel”, Bucureşti, 2008, şi Simona Sora, Regăsirea intimităţii. Corpul în proza românească interbelică şi postdecembristă, Editura Cartea Românească, Colecţia „Critică şi istorie literară”, Bucureşti, 2008.
21.[1] Cu privire la relaţia dintre literatura mansfieldiană şi „autenticismul” prozei autoarelor din România deceniului patru v. Bianca Burţa-Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică, Editura Cartea Românească, Colecţia „Critică şi Istorie literară”, Bucureşti, 2011.
22.[1] V. Haig Acterian, Shakespeare, Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1938, Pretexte pentru o dramaturgie românească” cu o prefaţă de E.G.Craig, Editura Vremea, Bucureşti, 1936 şi Gordon Craig şi ideea in teatru, Editura Vremea, Bucureşti, 1936.
23.[1] V. Umorul lui Samuel Butler, în Cuvântul, 27 martie 1930, Samuel Butler, în Rampa, 19 iunie 1935.
24.[1] În debutul articolului Despre Samuel Butler, acesta e definit în termeni ce i s-ar fi potrivit, mutatis mutandis şi lui… Nae Ionescu: „Un « modern » sau dacă vreţi un « revoluţionar » de tip socratic (…) moralist şi utopist, amator de controverse teologice şi sociale, eseist”, pentru ca spre final să identifice afinităţi „soteriologice” cu unele scrieri ale Kierkegaard sau Unamuno, în Insula lui Euthanasius, Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1943, p. 180.
25.[1] O parte a acestor articole au fost reunite în culegerea Bătălia pentru roman. Antologie de Aurel Sasu şi Mariana Vartic, Editura Atos, Bucureşti, 1997.
