Ion Vinea during totalitarianisms (I)
The study is focused on the figure of Ion Vinea, one of the major poets of the interwar period. But the object of the study is not Vinea’s poetry, the author being interested in his activity as a journalist – Vinea being the editor-in-chief of the most influential avant-garde magazine, Contimporanul (1922-1932), and also of Facla (1930-1940), another influential magazine of the period. Even though Vinea has been biased towards leftist intellectuals and journalists, frequently hiring them as editors in the journals and newspapers he ran, after the installation of the communist regime he was immediately purged. This first part of the study examines the years prior to 1945, when Vinea edited the newspaper Evenimentul zilei (The event of the day), aiming at creating an example of free press in an extremely complicated context.
Keywords: Romanian history, interwar period, Ion Vinea, interwar press, Evenimentul zilei, totalitarianism, censorship.
1.[1] Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai, ediţie îngrijită de Maria Cordoneanu, prefaţă de Vasile Igna, Cluj, Dacia, 1994, p. 27.
2.[1] Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, Bucureşti, Albatros, 2005, p. 42.
3.[1] N. Carandino, Nopţi albe şi zile negre, Bucureşti, Eminescu, 1992, p. 157.
4.[1] Eugène Ionesco, Jurnal în fărâme, traducere de Irina Bădescu, Bucureşti, Humanitas, 1992, p. 93.
5.[1] Dintre portretele şi evocările care i-au fost consacrate, aş mai reţine acum notaţiile lui Saşa Pană: „O alură princiară, distincţie de lord, ochii răspândesc o suavitate, dar trăsăturile feţii, duritate diamantină” (Saşa Pană, Născut în ’02. Memorii – file de jurnal – evocări, Bucureşti, Minerva, 1973, p. 440).
6.[1] Provenind „din hârtiile pe care mi le-a încredinţat doamna Vinea”, textul (nedatat) a fost publicat de Dumitru Hîncu, Polemistul Ion Vinea, în „România literară”. nr. 9, 2008.
7.[1] Carnetul care conţine aceste însemnări personale se găseşte la Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, nr. de inventar 18921, nenumerotat.
8.[1] Ibidem. Prietenii care îl ocoleau sunt Ştefan Voitec (1900-1984, membru al Partidului Socialist, devenit Partidul Social-Democrat, susţinător al fuziunii acestuia cu Partidul Comunist Român,; demnitar important al regimului comunist din România, cu funcţii în guvern şi în Marea Adunare Naţională) şi soţii Anton şi Adalgiza Dumitriu. Anton Dumitriu (1905-1992) a fost un important filosof român, apropiat al cercurilor de stânga, director al publicaţiei „Democraţia” (1944-1946), cadru didactic al Universităţii din Bucureşti, de unde, însă, este epurat în 1948. Face, în anii ’50, închisoare politică.
9.[1] Memoriu nedatat, conţinând o pagină dactilografiată, cu semnătură olografă, adresat preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, ca urmare a omisiunii sale de „pe listele nou-întocmite” ale instituţiei, consultat la Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, nr. de inventar 11791.
10.[1] Pavel Ţugui, Ion Vinea: Noi precizări biografice (II), în „Ateneu”, anul 32, nr. 10 (311), octombrie 1995, p. 5.
11.[1] Document consultat în arhiva CNSAS, dosar Dumitriu Elisabeta şi alţii, P 000207, Vol. 3, fila 324.
12.[1] Document consultat în arhiva CNSAS, dosar Iovanache Ion Vinea, I. 234866, filele 24-25.
13.[1] Dosar CNSAS, I. 234866, filele 2-3. Că informaţiile poliţiei secrete se aleg şi se cristalizează după cum le ghidează decizia politică, o demonstrează prezenţa, în acelaşi dosar, a unei note din 28 aprilie 1947 (aşadar, de după anularea ordinului de epurare din presă), în care sunt selectate acele date care conturează un profil de stânga al scriitorului: „Are legături apropiate, chiar de prietenie cu elemente democrate avansate”; „La 7 noiembrie 1940 participă la o serbare organizată de Mihail Ostrovski la Bucureşti, cu ocazia unei comemorări [sic] a înfiinţării U. R. S. S.” etc. (fila 19).
14.[1] Memoriul adresat preşedintelui Uniunii Scriitorilor, consultat la MNLR, nr. de inventar 11791.
15.[1] Marin Preda, Viaţa ca o pradă, ediţia a doua, Bucureşti, Cartea Românească, 1979, pp. 351-352.
16.[1] Ion Caraion, Jurnal II. Literatură şi Contraliteratură, ediţie îngrijită de Emil Manu, Bucureşti, Albatros, 1998, pp. 277-279.
17.[1] Ion Vinea, „…Sfârşitul războiului, sfârşitul nazismului…”, text editat de Constandina Brezu, în „Manuscriptum”, anul V, nr. 3 (16), 1974, p. 20. Traducerea textului (scris în franceză), publicată tot în „Manuscriptum”, este: „Nici un ban. Nici o resursă. Nimic de lucru. Sunt proscris. Condamnat la foame. Astă-seară am rămas acasă. N-am mâncat nimic. Mama avea la cina ei săracă o ceaşcă de cafea de orz. […] E noapte. Plouă. Îmi trec prin minte tot felul de proiecte, nici unul nu e realizabil. Ce e de făcut? Unde să fugi şi în ce scop? Ce se va întâmpla cu mama dacă plec? Mâine, poimâine, atâtea probleme îngrozitoare. (Telefon, electricitate, baie, adăpost)”.
18.[1] Informaţia am preluat-o din Gh. Sprinţeroiu, Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi activităţii lui Ion Vinea, în „Revista de istorie şi teorie literară”, tomul 20, nr. 4, 1971, p. 628, care face trimitere la un „document aflat în posesia familiei”.
19.[1] Dumitru Hîncu, Prefaţă la Ion Vinea, Săgeata şi arabescul. Articole şi pamflete, ediţie de Dumitru Hîncu, Bucureşti, Minerva, 1984, p. XXV.
20.[1] Gh. Sprinţeroiu, Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi activităţii lui Ion Vinea, în loc.cit., p. 629. Trimiterea se face la un alt „document aflat în posesia familiei”. Potrivit lui Gh. Sprinţeroiu, documentul ar reprezenta un răspuns al autorităţilor la o încercare a lui Vinea „de a-şi da demisia de la conducerea «Evenimentului zilei»”. În ce mă priveşte, înclin să cred că explicaţia e contextuală şi ţine de efortul de a-l reabilita pe scriitor în faţa autorităţilor comuniste. Presupun că, mai curând, documentul fie reînnoia un contract de muncă, fie era o circulară adresată periodic ziariştilor cu funcţii în presă.
21.[1] Episodul a fost reconstituit şi nota publicată de Dumitru Hîncu, Idem, p. XXVIII. Textul lui Vinea, La moartea unui ziarist elveţian, apărut în „Evenimentul zilei”, an III, nr. 915, duminică 23 noiembrie 1941, a fost publicat de D. Hîncu în ediţia citată.
22.[1] O succintă prezentare a relaţilor dintre Vinea şi Şeicaru, a apropierilor şi a adversităţilor de idei, a realizat Dumitru Hîncu, Idem, pp. XXVI-XXVII.
23.[1] Pamfil Şeicaru, Scrisori din emigraţie, ediţie îngrijită de Rodica Şerbănescu şi Nicolaie Capoiu, Bucureşti, Europress, 1992, p. 9.
24.[1] Nicolae Ţone, Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion Vinea – poet, prozator şi ziarist de mare clasă, în „România literară”, nr. 26, 2002.
25.[1] Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Bucureşti, Minerva, 1996, p. 97.
26.[1] Ibidem, p. 98.
27.[1] Ion Vinea, În serviciu permanent, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1109, 13 iunie 1942, p. 1. Textul a fost reeditat în Ion Vinea, Opere,vol. V, Publicistica, ediţie îngrijită de Mircea Vaida şi Gheorghe Sprinţeroiu, studiu introductiv de Mircea Vaida, Cluj, Dacia, 1978, pp. 118-120.
28.[1] Ion Vinea, Scris şi realitate, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1178, 21 august 1942.
29.[1] Ion Vinea, Anonimul, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1189, 27 august 1942.
30.[1] Ion Vinea, „Articolul perfect”, în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1526, 13 august 1943.
31.[1] Ion Vinea, Purtătorii de condei, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1080, 14 mai 1942, text reeditat în Ion Vinea, Opere,vol. V, Publicistica, ed. cit., pp. 114-115.
32.[1] Ion Vinea, Subiectul minor, , în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1461, 8 iunie 1943, text reeditat în Ion Vinea, Săgeata şi arabescul. Articole şi pamflete, ed.cit., pp. 228-229.
33.[1] Elena Zaharia, Ion Vinea, Bucureşti, Cartea Românească, 1972, p. 102. Deşi, în mod evident, cunoaşte foarte bine publicistica lui Vinea din timpul războiului, Elena Zaharia (autoarea celui mai substanţial studiu despre scriitor) n-a reuşit, din motive de restricţii politice, s-o analizeze, ci doar s-o survoleze într-o încercare de reabilitare.
34.[1] Ion Vinea, Mica publicitate, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1183, 26 august 1942, text reeditat în Ion Vinea, Opere,vol. V, Publicistica, ed. cit., pp. 122-123.
35.[1] Ion Vinea, Prostul, Imbecilul şi Cretinul, , în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 859, 28 septembrie 1941 ( text reeditat în Ion Vinea, Opere,vol. V, Publicistica, ed. cit., pp. 107-109); Profesori şi elevi, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 924, 2 decembrie 1941; Crăciun de unul singur, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 947, 28 decmbrie 1941; Drame de amor, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 976, 27 ianuarie 1942; Ziua cumpătării, ziua milei, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 998, 18 februarie 1942; Destinul unei ghicitoare, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 1012, 14 martie 1942; Scriitorii vechi şi noi, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1109, 14 iunie 1942; Organizarea teatrului, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1204, 16 septembrie 1942; Variaţiuni despre Columb, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1249, 31 octombrie 1942; Corydon e bolnav, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1329, 24 iaqnuarie, 1943; Diletantismul omului de pe stradă, în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1456, 3 iunie 1943; Moartea în Soare, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1519, 6 august 1943; Cameleonul, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1531, 18 august 1943; În lături cu punctele de suspensie, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1549, 5 septembrie 1943; Despre ură, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1605, 31 octombrie 1943; Faptul banal, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1614, 10 noiembrie 1943; Sarcasmul, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1616, 12 noiembrie 1943; Melancolie, „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1678, 16 ianuarie 1944.
36.[1] Ion Vinea, Semnificaţia, în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1570, 26 septembrie 1943.
37.[1] Ion Vinea, Gazetărie şi realitate, în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1638, 4 decembrie 1943)
38.[1] Ion Vinea, În faţa vieţii, în „Evenimentul zilei”, anul 5, nr. 1479, 27 iunie, 1943; Evocând războiul, în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1534, 21 august 1943; Masca, în „Evenimentul zilei”, anul V, nr. 1541, 7 decembrie, 1943.
39.[1] Ion Vinea, Şcoala războiului, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 1009, 1 martie, 1942
40.[1] Ion Vinea, Educaţie şi război, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 991, miercuri, 11 febr, 1942.
41.[1] Ion Vinea, Războiul creator, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr 1079, miercuri, 13 mai, 1942.
42.[1] Ion Vinea, Sporuri de salar, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 876, 15 octombrie 1941; Tichet de muncă, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 959, 10 ianuarie 1942; Combaterea tuberculozei, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1067, 1 mai 1942; Ridicarea satelor prin şcoală, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1166, 9 august 1942; Leafa, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1227, 9 octombrie 1942; Mizeria muncii intelectuale, în „Evenimentul zilei”, anul IV, nr. 1376, 12 martie 1943.
43.[1] Ion Vinea, Comandantul Naţiunii, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 917, 25 noiembrie 1941.
44.[1] Ion Vinea, Regimul şi muncitorul, în „Evenimentul zilei”, anul III, nr. 965, 16 ianuarie 1942.
45.[1] Ion Vinea, Sfârşitul singurătăţii, în Evenimentul zilei, anul IV, nr. 1198, 10 septembrie, 1942.
