The Enciclopaedia as a power strategy.
A snap-shot of a precarious domination and an unfinnished project: Vulcănescu and the national character
In this article I will analyze the Encyclopaedia seen as a manifestation of Gustian School’s domination within the scientific and cultural field of the interwar period. Given the type of power strategy used by D. Gusti and by monographists, as well as the context, this dominance has not morphed, however, in a cultural hegemony, meaning that it has not structured the intellectual world, nor has generated major narratives of interwar’s Romania. I will also show the key role played by Mircea Vulcănescu in ensuring full control on the writing of Encyclopaedia’s volumes by the Gustian School in coordinating the 3rd and 4th volumes dedicated to the national economy and, last but not least, his role in the development of important studies in the economy of the cultural challenges pursued by the monographists.
Keywords: Mircea Vulcănescu, Gustian School, Encyclopaedia of Romania, national character, scientific field
1. Bourdieu, Pierre, „Le champ scientifique”, în Actes de la recherche en sciences sociales. Vol. 2, nr. 2-3, iunie 1976, pp. 88-104.
2. Rostás, Zoltán, „Criză şi/sau tranziţie la şcoala gustiană – 1932-1934. Din perspectiva corespondenţei lui Anton Golopenţia”, în Sfera Politicii, nr. 175, pp. 3-12.
3. Pentru acţiunea sistematică a Şcolii Gustiene în Universitatea interbelică vezi volumul recent apărut: Zoltán Rostás (coord.), Universitatea interbelică a sociologilor gustieni, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2014.
4. Zoltán Rostás numeşte ISR-ul o „instituţie umbrelă”, evidenţiind caracterul eclectic al dezbaterilor ţinute în acest cadru, menit, totuşi, să instituţionalizeze „expertiza ştiinţifică premergătoare deciziei politice”, în Atelierul Gustian, Ed. Tritonic, 2005, p. 21. Antonio Momoc, în schimb, pune accentul mai degrabă pe intenţia lui Gusti de a face din ISR un „incubator al omului politic interbelic”. Momoc consideră că scopul lui Gusti a fost de „profesionalizare a clasei politice cu ajutorul specialiştilor participanţi la prelegerile ISR”. Citat din Momoc, Antonio, Capcanele politice ale sociologiei interbelice, Ed. Curtea Veche, 2012, p. 131.
5. Zoltán Rostás, în Atelierul gustian…, p. 23-24, arată „discrepanţa” între scopurile şi statutul declarat al ISR şi realitatea organizaţională.
6. Mircea Vulcănescu pleda pentru un „institut de sociologie aplicată sau de sociologie concretă, nu în genul Institutului Social”, făcând şi diverse schiţe în acest sens. În Anton Golopenţia, Rapsodia epistolară: Scrisori primite şi trimise de Anton Golopenţia (1923-1950), vol. III (Radu Crutzescu – Sabin Manuilă), Ed. Enciclopedică, 2012, p. 353.
7. Am arătat în studiul „Mircea Vulcănescu şi satul românesc interbelic”, publicat în Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VIII, Mircea Vulcănescu, Ed. Academiei Române, 2012, pp. 196-229.
8. Prin strategie „soft” înţeleg aici faptul că Şcoala nu a impus propria „doctrină” colaboratorilor şi personalităţilor cu care a făcut alianţe. Privită formal, şi nu în conţinut, strategia gustiană de afirmare nu este „soft”, ci chiar agresivă.
9. Vezi discuţia iniţiată de Ion Matei Costinescu, „The Nation as Epistemic Regime: On the Bucharest Sociological School, State Consolidation and Interethnic Relations”, în Sfera Politicii, nr. 175, pp. 70-77, precum şi contribuţia aceluiaşi autor din acest număr al revistei Transilvania.
10. H.H. Stahl, apud Zoltán Rostás, Strada Latină nr. 8, Ed. Curtea Veche, 2009, pp. 232-233.
11. Mircea Vulcănescu, Tânăra generaţie. Crize vechi în haine noi. Cine sunt şi ce vor tinerii români?, Ed. Compania, 2004, p. 131.
12. În cele din urmă, Virgiliu Leontie va fi exclus din postul de director al ASPER din cauza unor nereguli financiare, fiind înlocuit cu Dan Botta (în introducerea vol. III se afirmă chiar că prezenta lui Leontie a constituit unul din motivele întârzierii apariţiei volumelor III şi IV ale Enciclopediei).
13. Mircea Vulcănescu, „Răsboiul pentru întregirea neamului”, în Enciclopedia României, Vol. I, 1938, pp. 883-936.
14. Celelalte contribuţii din Capitolul 12 sunt: „Viaţa politică a românilor din Ardeal şi Bucovina”, de Ioan Georgescu, pp. 759-807; „Viaţa politică a Ţării Româneşti şi a Moldovei”, de I.C. Filitti, pp. 808-862; „Viaţa politică a României sub Carol I”, de Mihail Polihroniade, pp. 863-882; „Viaţa politică a României sub Ferdinand I”, de C. Enescu, pp. 937-969; ”Domnia regelui Carol al II-lea”, de Cezar Petrescu, pp. 970-978; „România în viaţa internaţională”, de George Sofronie, pp. 979-1004.
15. Mircea Vulcănescu, „Răsboiul pentru…”, op.cit., p. 935.
16. Idem, p. 889.
17. Idem, p. 929.
18. Idem, p. 935.
19. Ibidem.
20. Vulcănescu a mai avut o contribuţie şi în volumul II al Enciclopediei, „Ţara Românească”, elaborând capitolul „Înfăţişarea socială” din cadrul monografiilor judeţelor Alba şi Mehedinţi: pp. 21-22, respectiv pp. 278-279 din Enciclopedia României, vol. II.
21 În „Sinteza economiei naţionale”, p. VI, Enciclopedia României, 1939, Vol. III.
22. Idem, p. VIII.
23. Idem, p. VII.
24. Idem, p. VI.
25. Consideraţii asupra raportului între activitatea tehnică şi cea economică făcuse Vulcănescu în textul său „Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat”, publicat în 1932 în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, citat aici din Mircea Vulcănescu, Opere II. Chipuri spirituale. Prolegomene sociologice, Ed. Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Ed. Univers Enciclopedic, 2005, pp. 730-733.
26. Vezi şi modul în care analizează K. Verdery chestiunea „specificului naţional” din perioada interbelică în „National ideology and national character in interwar Romania”, din Ivo Banac, Katherine Verdery (ed.), National character and national ideology in interwar Eastern Europe, New Haven, 1995, îndeosebi partea introductivă, pp. 103-107.
27. H.H. Stahl, Eseuri critice despre cultura populară românească, Ed. Minerva, 1983, pp. 5-15.
28. Mircea Vulcănescu, „Dimensiunea românească a existenţei”, în Opere I. Dimensiunea românească a existenţei, Ed. Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Ed. Univers Enciclopedic, 2005, pp. 1010-1011.
29. Există o componentă abstractă a Dimensiunii care explică de ce a fost receptată mai degrabă ca o scriere filosofică decât ca una de tip antropologic.
30. Proiectul Şcolii Gustiene ca proiect de ţară este discutat şi de Antonio Momoc în „Engineering a Good Society. The Sociological School of Bucharest National Project for Building Romania”, European Journal of Science and Theology, June 2013, Vol. 9, Supplement 2, pp. 95-104.
31. Dietmar Müller consideră că ţărănimea era importantă pentru Gusti atât pentru că ea trebuia să constituie baza şi să furnizeze principiile organizării economiei României Mari, cât şi pentru studierea şi revelarea esenţei românităţii. Totuşi, adaugă autorul, legat de identitatea naţională, „Gusti este în această privinţă un reprezentant tipic al viziunii centriste, oficiale a multor intelectuali şi politicieni din perioada interbelică: definiţia politică a naţiunii române înţeleasă ca o naţiune cetăţenească fără coloratură etnică sau religioasă, aşa cum era prevăzută de Constituţia din 1923.” Citat din „Instituţionalizarea cunoaşterii ştiinţelor sociale în perioada interbelică: Institutul Social Român şi Asociaţia de Politică Socială”, în Lucian Nastasă, Dragoş Sdrobiş (coord.), Politici culturale şi modele intelectuale în România, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2013, p. 27. Cercetătorul citat consideră, însă, în mod greşit, că sociologia urbană era „neglijată” din considerente de ideologie de D. Gusti.
32. Prin folosirea termenului nu spun că Şcoala Gustiană a avut rolul de a fabrica un consens social care să menţină elita României Mari la putere. Dimpotrivă, consider că demersul Şcolii Gustiene este unul din rarele proiecte ale intelectualilor prin care aceştia au căutat să-şi câştige un rol ascendent faţă de politic.
