Eugen Simion – between the uncertainty of the Guelph and the melancholy of the Ghibelline
The distinction Guelph vs. Ghibelline made by Roland Barthes, frequently invoked by Eugen Simion, could be considered a metaphor of the work of literary criticism carried out by the second one. Just like a Solar, Apollonian Guelph, with the building, valuing and hierarchy vocation, E. Simion begins his critical path with well documented, analytical and descriptive studies, professorial even, whether they are about the monographs dedicated to M. Eminescu and E. Lovinescu, or they are oriented towards the postwar literature, to the canonization of which he contributed. In the volumes preceding “Time to Live, Time to Confess”, the critic is searching for a theme which is comprehensive enough to allow him to be both objective and subjective, methodical and pert, voluble and friendly. With the volume “The Parisian Journal”, he finds his own theme – the biographical, “the death of the author”, and thus becomes a Ghibelline – bound to the concrete, the materiality of the world, to the show of the individuality and even to pleasure (reading including). But the reveries and the melancholy of the Ghibelline have not replaced, only competed with the Guelph certainties. Although “Time to Live, Time to Confess” is not only his most friendly and vivid book, but also the most read and appreciated by colleagues, its author has not only persevered on the path opened by discovering his own “creative spirit figure”, but has also continued to write academic literary criticism as well, in an attempt to carry both the Guelph and Ghibelline’s battles. This fight on two fronts deprived the Ghibelline intuitions of the exclusive attention it would have deserved.
Keywords: postwar literary criticism, axiological perspective, lovinescianism, calinescianism, thematism, critical revisionism, intimism, literary canon.
1. E. Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1977, p. 427.
2. Ibidem, pp. 427-428.
3. Idem, Cuvânt înainte, în Moartea lui Mercutio, Bucureşti, Ed. Nemira, 1993, p. 5, s.a.
4. Idem, Introducere, în Ficţiunea jurnalului intim, vol. I – Există o poetică a jurnalului?, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 14.
5. Idem, Proza lui Eminescu, Bucureşti, EPL, 1964, p. 8.
6. E. Simion, Proza lui Eminescu, ed.cit., p. 58.
7. Ibidem, p. 140.
8. E. Simion, Universul poeziei contemporane – tipuri de sensibilitate, în Orientări în literatura contemporană, Bucureşti, EPL, 1965, p. 10, s.a.
9. Idem, Voci tinere în poezie – Nichita Stănescu, în Orientări în literatura contemporană, ed.cit., p. 154.
10. Idem, Poemul epic – Ion Gheorghe, în Orientări în literatura contemporană, ed.cit., p. 185.
11. Idem, Transfigurarea concretului – Ion Alexandru, în Orientări în literatura contemporană, ed.cit., p. 189.
12. C. Regman, Eugen Simion: Orientări în literatura contemporană, în Selecţie din selecţie, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1972, p. 420.
13. L. Raicu, Eugen Simion – autoritatea criticii, în Critica – formă de viaţă, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1976, p. 454.
14. E. Simion, Cuvânt înainte, în Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I, Bucureşti, Ed. Grai şi Suflet – Cultura naţională, 1996, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, p. 5.
15. Idem, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I, ed.cit., p. 95.
16. Ibidem, p. 108.
17. La momentul scrierii monografiei, poziţia lui E. Simion pe acest subiect nici nu putea fi alta, având în vedere contextul politic românesc…
18. Ibidem, p. 110.
19. Ibidem, p. 142.
20. Ibidem, p. 141.
21. Idem, T. Vianu sau despre fidelitate, în Sfidarea retoricii. Jurnal german, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1985, pp. 357-358.
22. Idem, G. Călinescu. Note despre scenariul critic. Ideea de monumentalitate. Modele epice în istoria literaturii, în Sfidarea retoricii…, ed.cit., p. 233.
23. E. Simion, G. Călinescu, în Scriitori români de azi I, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1978, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, p. 665, s.a.
24. Idem, Perpessicius, în Scriitori români de azi II, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1976, pp. 337-349, s.a.
25. Idem, Petre Stoica, în Scriitori români de azi III, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1984, p. 199.
26. Idem, În ariergarda avangardei (convorbiri cu Andrei Grigor), Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2004, p. 340.
27. Idem, Jurnal de vacanţă, în Moartea lui Mercutio, ed.cit., p. 225, s.a.
28. Idem, Moartea lui Mercutio, în Moartea lui Mercutio, ed.cit., p. 262.
29. Idem, În ariergarda avangardei, ed.cit., p. 6.
30. N. Manolescu, Eugen Simion, în Istoria critică a literaturii române, ed.cit., p. 1220.
31. E. Simion, Fanatismul metodei, în Întoarcerea autorului, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1981, p. 434, s.a.
32. Idem, Timpul trăirii, timpul mărturisirii, ed.cit., p. 168, s.a.
33. Idem, Dimineaţa poeţilor, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1980, p. 6, s.a.
34. Ibidem, p. 32.
35. Ibidem, p. 65, s.a.
36. N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române, ed.cit., p. 1213.
37. Ibidem, pp. 1219-1220.
38. Gh. Grigurcu, Eugen Simion, în Critici români de azi, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1981, p. 331.
39. C. Regman, Figura criticii lui E. Simion, în Colocvial, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1976, p. 14.
40. Ibidem, p. 16, s.a.
41. Ibidem, p. 19, s.a.
42. L. Raicu, Scriitori români de azi, în Fragmente de timp, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1984, p. 454.
43. Ibidem, p. 475.
44. E. Simion, Postfaţă la ediţia a doua, în Scriitori români de azi I, ed.cit., p. 756.
45. Ibidem, p. 753.
46. Capitolul despre Grigore Hagiu se încheie şocant, în total extraliterar, astfel: „Prietenul de tinereţe al lui Nichita Stănescu şi comilitonul său, bărbat – şi el – ţeapăn, înalt şi zâmbit, boem simpatic, risipitor de versuri şi risipitor al propriei vieţi, a murit asfixiat cu gaz metan într-o iarnă geroasă” – Scriitori români de azi III, ed.cit., p. 188.
47. E. Simion, Ana Blandiana, în Scriitori români de azi IV, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1989, p. 165.
48. Idem, Şt.A. Doinaş, în Scriitori români de azi I, ed.cit., p. 151, s.a.
49. Idem, A.E. Baconsky, în Scriitori români de azi III, ed.cit., p. 133, s.a.
50. Idem, Nichita Stănescu, în Scriitori români de azi I, ed.cit., p. 172.
51. Ibidem, pp. 167-172, s.a.
52. Idem, Îmi place, nu-mi place…, în Moartea lui Mercutio, ed.cit., p. 15.
53. Idem, Romanul actual, în Sfidarea retoricii…, ed.cit., p. 296.
54. Idem, G. Călinescu, în Scriitori români de azi II, ed.cit., p. 221.
55. Ibidem, p. 221, s.a.
56. În contul celor doi a fost trecută o crâncenă rivalitate, pe care E. Simion nu o confirmă, ba chiar ţine să separe domeniile de competenţă: „N. Manolescu a avut mai mare succes decât mine. Succesul meu, dacă a fost, a venit mai încet. El a ţinut o cronică literară decenii de-a rândul şi s-a impus. Eu am încercat să împart cronica săptămânală cu studiul de sinteză. Stagiul meu francez mi-a modificat optica şi chiar stilul critic. M-am apropiat de teoria literaturii şi de diarism”, în Ariergarda avangardei…, ed.cit., p. 288.
57. E. Simion, Un neobişnuit dicţionar, în Sfidarea retoricii…,ed.cit., p. 286, s.a.
58. Idem, M. Martin, în Scriitori români de azi I, ed.cit., p. 751.
59. Ibidem, p. 426.
60. Livius Ciocârlie are, până la un punct, un destin similar: debutează ca un „guelf ”, fascinat de formalisme, trece apoi printr-o experienţă romanescă şi finalmente devine un „ghibelin”, dedicându-se jurnalului. El optează fără echivoc pentru „scriitura taciturnă”, ceea ce E. Simion nu a îndrăznit să facă…
61. E. Simion, Cuvânt înainte, în Întoarcerea autorului, ed.cit., p. 6, s.a.
62. Idem, Contre Sainte-Proust, în Întoarcerea autorului, ed.cit., p. 48, s.a.
63. Ibidem, p. 49.
64. Ibidem, p. 53, s.a.
65. Ibidem, p. 60, s.a.
66. Ibidem, p. 127, s.a.
67. E. Simion, Introducere, în Ficţiunea jurnalului intim, vol. I – Există o poetică a jurnalului?, ed.cit., 2001, p. 9, s.a.
68. Ibidem, p.14.
69. N. Manolescu, Eugen Simion, în Istoria critică a literaturii române, ed.cit., p. 1216.
70. E. Simion, Introducere, în Ficţiunea jurnalului intim, vol. I – Există o poetică a jurnalului?, ed.cit., p. 15.
71. Idem, Pactul cu istoria, în Genurile biograficului, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2002, p. 14.
