Typography in Sibiu after 1800
Following the death, in 1789 and in 1801, respectively, of the two great figures of typography in Sibiu, Martin Hochmeister and Petrus Barth, their companies are taken over by the sons. Although the rivalry between the two “houses” still persists, it becomes less dramatic, thanks of a gradual specialization brought about by the two leaders’ options. While Hochmeister specializes in German books, Barth keeps on with and extends Cyrillic typography. Recently uncovered documents allow us to gauge the real dimensions of Barth’s printing house’s activity, whose products reach the remotest corners of the Romanian-inhabited space.
Keywords: typography, Sibiu, Martin Hochmeister, Petrus Barth, Johann-Andreas Barth, printing house Closius, lithographic institute
1. Dintre cele treisprezece titluri preconizate, abia cinciau văzut lumina tiparului. În schimb, au apărut altele, necuprinse în listă, printre care figurează cărţi populare, cărţi de petrecere, calendare, adaptări din literatura universală şi chiar un tratat de filosofie, astfel încât, în cei numai 13 ani de activitate în slujba cărţii româneşti (1788-1801), în tipografia Barth au apărut 37 de lucrări, faţă de 18 publicate în aceeaşi perioadă la Viena, 10 la Buda, 22 la Bucureşti, 7 la Râmnic, 26 la Blaj şi 32 la Iaşi, tipografia lui fiind astfel cea mai activă dintre toate cele care în acei ani tipăreau româneşte
2. Numele cunoscutei dinastii tipografice sibiene este BARTH. Chiar dacă în scrierile chirilice numele apare fără h final, iar numele de botez sunt românizate, atunci când ele apar în texte moderne, redactate cu caractere latine, numele trebuie scris corect.
3. DJANS. fd. Vasile Aaron, Corespondenta, doc. nr. 23.
4. DJANS Colecţia Acte fasciculare, F I 14.
5. DJANS, Colecţia „Brukenthal” U 1-5 165, f. 246.
6. („care nu cu pelle, ci crassa hârtie vin a să compingălui”). DJANS. Colecţia de registre de stare civilă, registrul cotat A 29 poartă menţiunea „Tipărit în tipografia lui Joann Bart, 1811”
7. DJANS, Colecţia de acte fasciculare F I 14
8. Documentul publicat integral în L. Popa, O cazanie sibiană necunoscută?, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane, Sibiu, XIII-XIV, 2006-2007, P- 433-435
9. DJANS, Colecţia de registre de stare civilă, reg. nr. 80.
10. La doar trei luni după căsătoria fiicei sale, Barth, rămas văduv din 1814, se recăsătoreşte. Înainte de acest eveniment, la 25 aprilie 1816, tipograful îşi inventariază averea şi o împarte cu fiica sa. Din actul respectiv aflăm că deţine o casă pe str. Cisnădiei (azi N. Bălcescu), în valoare de 14.000 de fl., o moară de hârtie în Strungari,
evaluată la 4000 fl., tipografia şi turnătoria de litere, în valoare de 3000 fl. şi „cea ce ţine de editură, împreună cu stocul de la 25 aprilie 1816”, tipograful îşi inventariază averea şi o împarte cu fiica sa. Din actul respectiv aflăm că deţine o casă pe str. Cisnădiei (azi N. Bălcescu), în valoare de 14.000 de fl., o moară de hârtie în Strungari, evaluată la 4000 fl., tipografia şi turnătoria de litere, în valoare de 3000 fl. şi „cea ce ţine de editură, împreună cu stocul de hârtie aferent”, evaluate la 6.200 de fl. Dintre acestea, îşi păstrează casa, tipografia şi editura, lăsându-i fetei moara de hârtie. Din lista bunurilor mobile cedate fiicei frapează „un fortepiano” (250 fl.) şi o „maşină de cafea, lăcuită, cu ceştile aferente” (14 fl.). Întreaga avere se ridică la suma de 39.142 fl. şi 40 cr. (DJANS, fd. cit., Registre de partaj, nr. 165, p.33). „Hârtie aferent”, evaluate la 6.200 de fl. Dintre acestea, îşi păstrează casa, tipografia şi editura, lăsându-i fetei moara de hârtie. Din lista bunurilor mobile cedate fiicei frapează „un fortepiano” (250 fl.) şi o „maşină de cafea, lăcuită, cu ceştile aferente” (14 fl.). Întreaga avere se ridică la suma de 39.142 fl. şi 40 cr. (DJANS, fd. cit., Registre de partaj, nr. 165, p.33)
11. Lisa Fischer, Edenul de dincolo de codri. Samuel von Brukenthal: politician, colecţionar, francmason la Sibiu/Hermannstadt, Editura Schiller, Sibiu, 2007 p. 94-95. (În 1789 îl urma şi fiul).
12. Aşa se explică faptul că, la una dintre vizitele sale în Sibiu, Iosif II le vizitează casa. Momentul este celebrat printr-o placă de marmură care poate fi văzută şi astăzi sub poarta casei lor, pe actuala stradă Timotei Popovici.
13. Pe când pregătea terenul pentru obţinerea predicatului nobiliar, Martin Hochmeister-jun. îşi rememorează întregul traseu al vieţii. (vezi Autobiografia lui Martin Hochmeister jun., concept, la DJANS, Col. „Brukenthal” T1-6 82, f. 227-228). El scrie că în 1779, a fost primit în Fundaţia Tereziană pentru fii de nobili din Waitzen. Îşi continuă studiile la Cluj, după care învaţă tot ce ţine de tipografie şi de comerţul cu cartea iar în anul 1786 se angajează în cancelaria gubernială, unde are ocazia să cunoască circuitul actelor şi, mai ales, să ia parte la diferite investigaţii cu caracter juridic, care îi vor permite » să-şi cunoască mai bine ţara. Din aceeaşi schiţă autobiografică aflăm că, în 1790, tipograf oficial
fiind, el înfiinţează o a doua tipografie şi o librărie la Cluj, în valoare de 20.000 de galbeni, pe care, în 1808, le dăruieşte Gimnaziului catolic maghiar de acolo, împreună cu o bogată colecţie de minerale. M. H. jun. nu se mai ocupă decât de orientarea generală a afacerii. Intrase în administraţie, devenind senator în 1797, în 1805 este delegat la dietă. În 1813 primeşte titlul nobiliar şi devine primar al oraşului, funcţie la care va renunţa voluntar, din motive de sănătate, în 1829. În 1814 este membru al delegaţiei trimise la Viena pentru a participa la festivităţile menite să celebreze încheierea războiului cu francezii, fapt care îl umple de mândrie. În 1817, organizează vizita la Sibiu a împăratului Francisc I cheltuind nu mai puţin de 3000 de florini, pe care nu-i mai recuperează. În lăsământul Hochmeister aflat în depozitele Arhivelor Naţionale din Sibiu151 se păstrează câteva numere din ziare străine precum şi un număr impresionant de scrisori venite de la diferite instituţii care mulţumesc pentru generoasele danii făcute de el. (DJANS, Col. „Brukenthal”, DD 1-4 189. La f. 126 există o listă cu toate daniile făcute de el în perioada 1809-1824).
14. E. Sigerus Vom alten Hermannstadt, voi. II Sibiu, 1968, p.45.
15. DJANS, Colecţia „Brukenthal”, T 1-6 83. In actul de vânzare se precizează că obiectul tranzacţiei este reprezentat de „tipografie, librărie şi biblioteca de împrumut, cu toate privilegiile, cărţile şi rezervele de hârtie, cu drepturile de editare şi cu toate utilajele şi uneltele”.
16. Institutul litografic fusese înfiinţat de Michael Bielz. (10. Mai 1787, Biertan, 27. Oct. 1866, Sibiu). Litografia fusese inventată în 1819 de Alois Senefelder. (vezi Michael Fuß: Allgemeine Deutsche Biographie, herausgegeben von der Historischen Kommission bei der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, Band 2 (1875), S. 625-626,
17. DJANS, Colecţia „Brukenthal”, N1-4 nr. 145 f. 24-26 vezi Anexa 1.
18. DJANS, cota citată, ff. 21-22.
19. DJANS, cota citată, f. 23
20. Samuel Filtsch se formase ca tipograf la în Viena, la Gerold şi în Leipzig, la Brockhaus (cf. Doris Schrenk Buchhandel und Verlagswesen der Siebenbiirger Sachsen 1848-1918,Wien 1998, apud Nicolae Teşculă Publicistica politică săsească în anii ‘60 ai secolului al XIX-lea, în „Ţara Bârsei”, Serie nouă, nr. 7, 2008, p. 88).
21. DJANS, fd. Magistratul oraşului şi scaunului Sibiu, Acte administrative, doc. 303/1825
22. DJANS, fd. cit., doc. 326/1825.
23. este vorba despre ediţia din 1792; pentru amănunte, vezi 69 Popa, Liliana şi Wolfram.G. Theilemann, Goldkörner II. Historisches Lesebuch aus den Archiven der Evangelischen Kirche AB in Rumänien, Editura Schiller, Sibiu/Bonn 2009 p. 158-160
24. Fotografia casei care a găzduit acea tipografie, la Emil Sigerus Vom alten Hermannstadt, vol. II, Sibiu, 1968, p. 45
25. „Dacă se spune « ţării îi lipsesc tipografii », atunci cei pe care îi avem vor spune: suntem şi aşa prea mulţi şi atelierele artei noastre sunt de prisos. Deci pe piaţa de carte a patriei noastre nu lipsesc producţiile literare şi vânzătorii lor” Uber die Lage und Hindernisse der Schriftstellerei in Siebenbiirgen in „Siebenburgische Quartalschrift”, an. 1, p. 5, republicat de Stefan Sienerth în Kritische Texte zur sienbenbürgisch-deutschen Literatur. Vom Ende des 18. Jahrhunderts bis zum Beginn des 20. Jahrhunderts. München: Südostdeutsches Kulturwerk 1996, S. 67-74.
