The Inculturation Method of Father Matteo Ricci in China
The study presents the inculturation model of the Gospel in China between 1590-1610 through the work of Matteo Ricci, a Jesuit from Macerata. His biographical data, his close relationship with a transdisciplinary humanistic culture, his excellent memory of philologist and philosopher, his formation of mathematician and geometrician, geographer and astrologer make of Matteo Ricci the only European retained by the memory of the Chinese Encyclopedia. For the modern world, his accommodation principle of the Christian information to the Chinese people at the time, such as inserted in the humanistic culture by Erasmus of Rotterdam, remains one of the key strategies against the anti-Christian mentality due to indolence and cultural mediocrity.
Keywords: history of Christianity, Christianity and Renaissance, the spread of Christianity in China, inculturation of Christianity, Matteo Ricci
1. A fost proclamat Servo di Dio în 1984, când Macerata a şi fost aşezată sub oblăduirea sa.
2. Date sistematice sunt prezentate în lucrarea lui Herve Carrier, Dizionario della Cultura. Per l’analisi culturale e l’inculturazione, Libreria Editrice Vaticana, 1997, 536 pg.
3. Datele bibliografice sunt extrase din lucrarea lui Francesco Occheta, Matteo Ricci. Il gesuita amato dalla Cina, Editrice Velar, 2009, 47 pg.
4. A se vedea un text minunat, fie chiar şi prin vechimea sa, Braga, J.M.; „The Panegyric of Alexander Valignano, S.J.” In Monumenta Nipponica, Vol. 5, No. 2. (Jul., 1942), pp. 523-535
5. Occhetta, op.cit., pp. 9-11.
6. Copii ale acestei hărţi, de 3,75/1,80 m, sunt păstrate în arhivele muzeelor din Pechin, Londra şi Biblioteca Apostolică de la Vatican.
7. Cea mai nouă lucrare este a lui Hsia R. Po-chia, Un gesuita nella citta proibita – Matteo Ricci, 1552-1610 (Biblioteca Storica), Ed. Il Mulino, 2012, 420 pg.
8. Date suplimentare la Antonella Cotta Ramusino, Matteo Ricci Li Madou – Un gesuito nella Cina del XVI secolo, Ed. Guaraldi, 2012 (disponibilă PDF/ebook).
9. Merită să facem referire aici despre primele roade ale convertirii pe care acţiunea sa misionară le-a adus în China: în 1604 unul din părinţii Împăratului, apoi a fiului acestuia, a unui văr şi a doi fraţi ai acestuia, a soţiei sale, a mamei sale şi a numeroase doamne de la Curte. În 1601 botează pe un tânăr intelectual Li, care a luat numele de Paul. Apoi converteşte pe unul din marii intelectuali ai Chinei, Paolo Siu, viitor cancelar al Imperiului. La venirea sa în China erau cam 20 de creştini, în 1610 se înregistrau 2500 iar în 1666 mai bine de 250.000 de creştini.
10. Standaert, op.cit. pp. 600-631, apud. Gianni Criveller PIME, în studiul „Un libro fatto di ragioni naturali”. Il Catechismo di Matteo Ricci nel contesto della misione gesuita in Cina, în vol. Matteo Ricci, CATECHISMO. Il vero significato di „Signore del cielo”. Sommario: un sincero dibbatio su Dio, Ed. San Clemente/Studio Dominicano, Bologna, 2013, pg.15
11. Art. Canisio Piero în Dizionario di Catechetica, a cura di Joseph Gevaert, Elle di Ci, 1987, pp. 100-101.
12. Art. Auger Edmond, în Dizionario di Catechetica, ed.cit., pp.62-63.
13. Analiza epocii la Paolo Prodi, Il paradigma tridentino – Un’epoca della storia della Chiesa, Morcelliana Edizioni, 2010, 240 pg.
14. Criveller, op.cit., pp. 18-19
15. Idem, pp. 19-23.
16. D’Elia, P. în studiul Il Domma cattolico integralmente presentato da Matteo Ricci ai letterati della Cina, în La Civilta Catolica 86/1935, 2, pp.35-53.
17. Criveller, op.cit. p.20
18. Analiza clasică a acestui aspect este realizată în lucrarea lui Bettray Johannes, Die Akkomodationmethode des P. Matteo Ricci S.J. in Cina, Pontificia Universita Gregoriana, 1955, 411 pg.
19. Sunt două ediţii recente. Cea amintită şi folosită de noi, vezi nota 10, şi o alta editată de Alessandra Chiricosta, Urbaniana University Press, 2010, 320 pg.
20. Ediţia folosită de noi are ca traducători pe Sun Xuyi şi Antonio Olmi, textul tradus fiind cuprins la pg. 99.
21. Date suplimentare asupra perioadei în lucrarea Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Române, ed. III-a, Basilica, Bucureşti, 2013, pp. 234-236 şi anterioare, pp.205-209.
