Loredana Huzum, Capabilismul şi sănătatea

Re-examined, Oxford, Clarendon Press, 1992, Amartya Sen, Development as Freedom, Oxford, Oxford University Press, 1999 (trad. rom. Dezvoltarea ca libertate, Bucureşti, Editura Economică, 2004), Martha Nussbaum, Women and Human Development, Cambridge, Cambridge University Press, 2000, Martha Nussbaum, Frontiers of Justice: Disability, Nationality, Species Membership, Cambridge, Harvard University Press, 2006 sau Martha Nussbaum, Creating Capabilities: The Human Development Approach, Cambridge, Harvard University Press, 2011.
2. Jennifer Prah Ruger, Health and Social Justice, Oxford, Oxford University Press, 2009, Sridhar Venkatapuram, Health Justice. An Argument from the Capabilities Approach, Cambridge, Polity, 2011.
3. A se vedea Amartya Sen, Inequality Re-examined, p. 39-40.
4. Spre exemplu, Norman Daniels. A se vedea mai ales lucrările sale Just Health Care, Cambridge, Cambridge University Press, 1985 sau Just Health: Meeting Health Needs Fairly, Cambridge: Cambridge University Press, 2008.
5. Christopher Boorse a propus această definiţie în studii precum „On the Distinction Between Disease and Illness”, Philosophy & Public Affairs, 5, 1, 1975, p. 49-68 sau „Health as a Theoretical Concept”, Philosophy of Science, 44, 1977, p. 542-573.
6. A se vedea Stedman`s Medical Dictionary, 27th Edition, New York, Lippincott, Williams and Wilkins, 2000, p. 789-790. Cf. Ruger, Health and Social Justice, p. 85-86.
7. Ruger, op. cit., p. 86.
8. A se vedea Lennart Nordenfelt, Action, Ability and Health: Essays in the Philosophy of Action and Welfare, Dordrecht, Kluwer Academic Publishers, 2000 şi Lennart Nordenfelt, „Establishing a Middle-Range Position in the Theory of Health: A Reply to My Critics”, Medicine, Health Care and Philosophy, 10, 2007, p. 29-32.
9. Venkatapuram, Health Justice, p. 20.
10. Venkatapuram, op. cit., p. 20. Venkatapuram este conştient că această definire de factură etică a sănătăţii poate ridica obiecţii, mai ales în privinţa expansivităţii. Replica sa este că definiţia sănătăţii umane pe care o propune „este
mult mai coerentă conceptual şi mult mai robustă în evaluarea aspectelor empirice ale mortalităţii şi bolilor umane decât înţelegerea obiţnuită a sănătăţii ca absenţă a bolilor. Ea este, de asemenea, şi mult mai reţinută decât definirea sănătăţii [de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii] drept stare de bine (well-being) individuală şi socială completă” (Venkatapuram, op. cit., p. 167).
11. Venkatapuram, op. cit., p. 24.
12. Nussbaum a avansat acest argument nu doar pentru dreptul la un nivel adecvat al capacităţii de sănătate, ci şi pentru alte capacităţi umane. În opinia ei, respectul datorat
demnităţii umane obligă statele să le asigure tuturor cetăţenilor lor, la un nivel minim adecvat, nu mai puţin de zece capacităţi fundamentale: viaţa, sănătatea corporală, integritatea corporală, sensibilitatea, imaginaţia şi gândirea, emoţiile, raţiunea practică, afilierea, relaţionarea cu speciile non-umane, recreerea şi controlul asupra circumstanţelor în care trăiesc (Nussbaum, Frontiers of Justice, p. 74-78).
13. Ruger, op. cit., p. 89-95.
14. A se vedea Sridhar Venkatapuram, „Review of Jennifer Prah Ruger, Health and Social Justice”, Public Health Ethics, 3, 2, 2010, p. 187.
15. Venkatapuram, Health Justice, p. 19.
16. A se vedea mai ales Michael G. Marmot, „Health Inequalities among British Civil Servants: The Whitehall „Study”, Lancet, 337, 1991, p. 1387-1393, şi „Social Differentials in Health Within and Between Populations”, Daedalus, 123, 4, Health and Wealth, 1994, p. 197-216.
17. A se vedea şi Michael Marmot, Richard Wilkinson, ed., Social Determinants of Health, Oxford, Oxford University
Press, 1999.
18. Ruger, Health and Social Justice, p. 99-100.
19. Venkatapuram, Health Justice, p. 159.
20. Venkatapuram, op. cit., p. 223.
21. Egalitarianismul şansei susţine că rolul jucat de responsabilitatea individuală în cadrul unei teorii a dreptăţii trebuie să fie unul cardinal şi că persoanele responsabile de dezavantajele de care suferă în cadrul societăţii nu sunt în principiu îndreptăţite la asistenţă socială sau la compensaţii pentru acele dezavantaje. Egalitarianismul şansei a fost apărat atât ca teorie generală a dreptăţii sociale (de către Ronald Dworkin, Richard Arneson sau G. A. Cohen), cât şi ca teorie a dreptăţii în sănătate (de către Julian LeGrand, Ronald Dworkin sau Shlomi Segall). A se vedea mai ales Ronald Dworkin, Sovereign Virtue: The Theory and Practice of Equality, Cambridge, Harvard University Press, 2000, Richard Arneson, „Equality and Equal Opportunity for
Welfare”, Philosophical Studies, 56, 1, 1989, p. 77-93, G. A. Cohen, On the Currency of Egalitarian Justice, and Other Essays in Political Philosophy, ed. Michael Otsuka, Princeton,
Princeton University Press, 2011, Julian Le Grand, Equity and Choice. An Essay in Economics and Applied Philosophy, London, Routledge, 1991, Ronald Dworkin, „Justice in the Distribution of Health Care”, McGill Law Journal, 38, 1993, p. 883-898 sau Shlomi Segall, Health, Luck, and Justice, Princeton, Princeton University Press, 2010. Am discutat (critic) egalitarianismul şansei în Loredana Huzum, Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană, Iaşi, Institutul European, 2011, p. 127-172. Lucrarea este disponibilă online la adresa http://independent.academia.edu/Loredana Huzum.
22. Ruger, Health and Social Justice, p. xiii.
23. Ruger, op. cit., p. 154-155.
24. Venkatapuram, Health Justice, p. 198.
25. Madison Powers, Ruth Faden, Social Justice: The Moral Foundations of Public Health and Health Policy, Oxford, Oxford University Press, 2006, p. 37-41.
26. Elizabeth Anderson, „Justifying the Capabilities Approach to Justice”, în Measuring Justice. Primary Goods and Capabilities, ed. Harry Brighouse şi Ingrid Robeyns,  Cambridge, Cambridge University Press, 2010, p. 84.
27. Huzum, Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană.
28. Prin „rawlsianism” desemnez proiectul filosofic iniţiat şi dezvoltat mai ales de Norman Daniels, care şi-a propus teoretizarea dreptăţii în sănătate în baza celebrei teorii a dreptăţii sociale pentru care a argumentat John Rawls. A se
vedea John Rawls, O teorie a dreptăţii, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011. Cele mai detaliate analize de până acum ale prescripţiilor teoriei
rawlsiene asupra determinanţilor sociali ai sănătăţii sunt oferite în Norman Daniels, Bruce Kennedy, Ichiro Kawachi, „Health and Inequality, or, Why Justice is Good for Our Health”, în Public Health, Ethics, and Equity, ed. Sudhir Anand, Fabienne Peter, Amartya Sen, Oxford, Oxford University Press, 2004, p. 76-80 sau Daniels, Just Health, p. 79-102
29. J. Wilson, „Not So Special After All? Daniels and the Social Determinants of Health?”, Journal of Medical Ethics, 35, 2009, p. 3
30. Ideea fundamentală a teoriei dreptăţii apărate de Nussbaum a fost expusă în supranota 12. Pentru o prezentare mai largă a capabilismului ca teorie generală a dreptăţii pot fi consultate şi Loredana Huzum, Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană, p.  188-191 sau Eugen Huzum, „Dreptatea socială”, în Concepte şi teorii social-politice, coord. Eugen Huzum, Iaşi, Institutul European,  2011, p. 76-78 (disponibilă online la adresa http://ices.academia.edu/ EugenHuzum).
31. Spre exemplu, de Ingrid Robeyns. A se vedea studiul său „Capabilities and Theories of Social Justice”, în Debating Global Society: Reach and Limits of the Capability Approach, ed. Enrica Chiappero Martinetti, Milan, Feltrinelli, 2009, p. 61-89.
32. Nussbaum, op. cit., p. 83.
33. Daniels, Kennedy, Kawachi, „Health and Inequality”, p. 84-86.
34. Venkatapuram, Health Justice, p. 29, 236-238.